Romanian Business Leaders Summit, "Davos românesc"

Totul a început în toamna lui 2010 cu niște discuții în care Mihai Marcu a întrebat-o pe Andreea Roșca dacă vrea să organizeze un posibil „Davos românesc”.  În ianuarie - februarie 2011, întâlnirile au continuat în trei, alăturându-se și Sorin Axinte (Axu). Apoi a venit și Lucian Butnaru, care a întregit cvartetul de cofondatori ai Romanian Business Leaders (RBL). În martie 2011 aveam prima întâlnire cu membrii viitorului board. Nu era un consiliu consultativ, ci o trupă de oameni cu bună-credință și cu ceva reputație, care trebuiau să-și suflece mânecile. Și a început treaba.

La conferința de presă de lansare a Summit-ului, în septembrie 2011, reacția generală a invitaților și a presei a fost una normală: de la circumspecție politicoasă la neîncredere zâmbitoare. Summit-ul RBL era o încercare fără precedent de a coagula noul val din mediul privat de business într-o voce clară și într-o acțiune concretă, cu scopuri dincolo de buzunarele proprii.

În acei ani, antreprenorii și managerii români din noul val erau doar o sumă de indivizi izolați și stresați, nebăgați în seamă nici de stat, nici de „greii” din lotul capitaliștilor de cumetrie. Cu afacerile înghesuite de încă proaspăta criză care „tăvălugise” economia românească 3 ani deja, ne-am strâns aproape 150 de oameni. Sentimentul dominant era că dacă nu facem ceva repede, România n-are mari șanse să fie țara în care să vrem să ne creștem copiii. Cei mai mulți dintre participanți sperau să se întâmple acolo altceva decât o conferință de business obosită și tristă, după modelul clasic: niște decidenți din politică sau administrație spun fie niște chestii știute de toată lumea, fie niște lucruri pe care nu le cred nici ei, iar cei din business se plâng iar că nimic nu merge în țara asta și e numai vina altora, după care toată lumea mai schimbă niște cărți de vizită pe holuri și a doua zi toată lumea se trezește cu gustul amar că n-a rezolvat nimic.

Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, primul Summit RBL ar fi fost și ultimul. În sesiunea de final, unul din participanți (Dragoș Roșca, devenit mai târziu membru de board) spunea cu uimire evidentă că n-a mai simțit asemenea entuziasm pentru o idee din studenție. Cinismul românesc tradițional deja zăcea pe jos, făcut bucăți. RBL devenise o comunitate de oameni, în loc de o simplă conferință de business.

De-a lungul anilor, proporția de proiecte noi care au supraviețuit primelor 3 luni de după Summit-uri a fost undeva pe la 50%. Destul de bine pentru o fundație „începătoare” și niște echipe de „șefi” (fiecare în business-ul lui) pe care îi ținea împreună doar o idee altruistă. Doar că, în multe cazuri, apăruse o empatie mai greu de bănuit la început. 

Din fericire, ideii RBL îi venise și ei timpul.

La 4 ani de la primul Summit, facem împreună România o ţară mai bună pentru business cu 160 de membri şi o comunitate extinsă de peste 500 de antreprenori şi intraprenori. Am făcut astfel România o ţară mai bună pentru cel puţin 17.000 de români, prin proiecte precum Ghidul Practic pentru Antreprenori, Ateliere de Antreprenoriat, Vreau să fiu Antreprenor, Mentoria, Re>Patriot sau (profesorii) Merito. 

Crina Mardare Music Experience, Şcoală de elită

foto credit Zoltan Lorencz

În 2009, într-o perioadă în care piaţa şcolilor private de muzică din România se afla la început de drum, şi-a făcut apariţia “Crina Mardare Music Experience”. Şase ani mai târziu, când concurenţa în domeniu a devenit acerbă, instituţia reuşeşte să îşi păstreze poziţia de lider.

Înfiinţată şi condusă de Crina Mardare, şcoala a adus unii dintre cei mai buni vocal coaches din ţară, atât cu studii cât şi cu experienţă în domeniu, şi se mândreşte cu un portofoliu de invidiat de artişti din tânăra generaţie. Membrii LaLa Band, Tudor Turcu, Anda Adam, Antonia, Giulia Anghelescu, Hevito, Nadir, Nicoleta Nuca, Ioana Anuta-Jo, Lidia Buble şi mulţi, mulţi alţii au trecut pragul şcolii pentru a urma lecţii de canto. 

De asemenea, este singura instituţie de acest gen din ţara noastră care face pregătire pentru admitere cu tinerii care îşi doresc să studieze la cele mai prestigioase universităţi de profil din lume. Programa este distinctă pentru persoanele care vor să se specializeze în domeniu, faţă de cele care o fac doar ca hobby.

Metodele de predare sunt dintre cele mai moderne, iar tehnicile vocale folosite sunt recunoscute şi validate la nivel internaţional. Şcoala a început demersurile şi este în curs de acreditare atât în România, cât şi în străinătate.

Pe lângă corpul didactic, “Crina Mardare Music Experience” reuşeşte să atragă şi să îşi păstreze elevii datorită dotărilor tehnice de ultimă generaţie din sălile de curs, dar şi datorită amplasării în cadrul Arenelor Romane, una dintre principalele locaţii de concerte din Bucureşti. Aici organizează constant evenimente, audiţii şi concursuri în care cei mici au ocazia de a urca şi performa pe scena Arenelor, în aceleaşi condiţii în care o fac şi artiştii consacraţi.

Florin Uceanu, Un vis devenit realitate

"Am avut norocul să descopăr foarte devreme, atunci când la 15 ani am pus mâna pe o broșură cu Arnold Schwarzenegger, ce drum vreau sa urmez în viață, cu toate că părinții s-au opus.

Eram atât de hotărât să urmez această pasiune încât m-am antrenat pe ascuns timp de doi ani, după care, în cele din urma au aflat dintr-un ziar că sunt noul campion național de juniori.

Acum, după 35 de ani și 18 titluri de campion național, am devenit antrenor, am scos la rândul meu alți campioni și pot spune ca am transformat cu succes un hobby într-o profesie.

Am avut parte și de accidentări și de înfrângeri, am învățat că succesul nu e o linie dreaptă, că te lovești și de obstacole și că tocmai ele dau culoare și fac interesantă viața și lasă cele mai adânci amintiri.

Nu spun ca a fost ușor, sunt primul care recunoaște că sportul de performanță necesită timp și eforturi fizice si psihice uriașe, ore întregi de antrenament zilnic, din ani întregi, în care muncești cu ochii minții ațintiți asupra unui singur obiectiv, asupra viitoarei victorii! Dacă nu reușești, o iei de la capăt, alte ore, alte zile, alt an, același obiectiv!

Cu toate acestea, să știți că este un sentiment într-adevăr unic acela pe care îl simt sportivii atunci când se află pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la o competiție internațională și se cântă imnul național în timp ce drapelul tricolor, în cazul meu, este ridicat către vârf. 
"
Pentru asemenea clipe unice, pot spune că au meritat eforturile titanice din anii trecuți." Florin Uceanu, personal trainer si nutritionist

Castle Hotel Daniel, Răsfăț nobiliar

"Pereți seculari și arcade grațioase, saloane intime și apartamente spațioase – oaspeții noștri vor savura atmosfera autentică a unui castel renascentist. Opt camere cu design unicat, savoarea elegantă a bucatelor tradiționale, excursii tematice și răsfăț nobiliar vă așteaptă la Castle Hotel Daniel.” – începând de August 2014 așa își întâmpină Castelul Daniel oaspeții. Pensiunea este amenajată într-un castel renascentist din secolul al 17.-lea, după un concept de boutique hotel. Castle Hotel Daniel păstrează atmosfera și toate elementele arhitecturale ale unui monument istoric , printre care blazonul sculptat al familiei din 1669, sau picturile murale din 1680, oferind în același timp cel mai înalt confort al timpurilor noastre.

“În 2009, am aflat despre existența castelului și despre faptul că este de vânzare dintr-un album intitulat Ținutul Conacelor, și am hotărât să-l cumpărăm. Au urmat 5 ani de cercetări și restaurări, pentru ca în August 2014 să deschidem porțile Castle Hotel Daniel.” – povestește Rácz Lilla, proprietara".
 
Cele opt camere unic amenajate, păstrează și ele istoria castelului prin povestea și denumirea lor. Astfel, într-una din camere se regăsește o scenă cu plata birurilor la Poarta Otomană de către Principatul Transilvaniei, solie la care însuși contele Daniel a fost trimis principal, scenă după care și camera respectivă  și-a căpătat denumirea de Camera Constantinopol. 
 
Apartamentul cu Lebăda, o cameră spațioasă cu șemineu, și pat cu baldachin, și-a căpătat denumirea după blazonul familiei, care se află pe peretele dinspre exterior al camerei.

O altă cameră cu o atmosferă aparte este Camera Poarta Castelului, care este amenajată în încăperea boltită care înainte servea ca și intrarea în castel. Dacă până la sfârșit de secol 19. portarul castelului obișnuia să se încălzească la sobă în asteptarea musafirilor sosiți la castel cu caleașca, astăzi oaspeții pot savura o cină romantică la flăcările șemineului.
Conceptul gastronomic urmărit la castel este același cu conceptul de design interior, și anume reinterpretarea unor bucate tradiționale conform exigențelor culinare moderne. Astfel, oaspeții cazați la castel pot să încerce o supă gulaș reinterpretată, bazată pe aceleași ingrediente ca și gulașul tradițional, însă mult mai ușoară și cu o concentrație intensă de gusturi, sau o reinterpretare cremoasă de mămăligă cu brânză.  
 
“În toate serviciile pe care le oferim de la cazare, masă și activități punem un accent foarte mare pe experiența deosebită oferită oaspeților. Pe partea culinară de exemplu, organizăm și cine tematice, cum ar fi Festinul Renascentist cu acompaniament de muzică veche, Cină Vânătorească la ceaun cu foc de tabără, sau Cină Gourmet de 5 feluri cu degustare de vinuri”.
 
Pensiunea se situează în Transilvania, la 50 de km de Brașov, în Depresiunea Baraoltului.  Zona denumită de către localnici Ținutul Pădurilor, este una nedescoperită încă, dar care ascunde adevărate comori pentru turistul în căutare de natură neatinsă, cultură și experiențe autentice.

Cum la Castle Hotel Daniel toate au o poveste, proprietarii au grupat numeroasele obiective turistice ale zonei  în excursii tematice. În Ziua de Meșteșuguri Tradiționale de exemplu, oaspeții vor afla secretele transmise din generație în generație a unor meșteșuguri caracteristice zonei, ca și pictatul mobilei, sau fierăritul tradițional. Participând la Ziua Preistorică, ei pot descoperi cel mai întreg schelet de mastodon din întreaga lume, iar cei care preferă natura neatinsă de om, se pot îndrepta cu bicicletele către Rezervația Naturală Cheile Vârghișului.

Anca Alungulesei, RawCoCo

Preocupata de spiritualitate, stil de viata sanatos si alimentatie cruda, Anca Alungulesei a deschis RawCoco, prima cofetarie-ceainarie din Romania, in aprilie 2014, din pasiune si convingere. Dincolo de dulciurile delicioase si sanatoase oferite de RawCoco si concepute de cel mai respectat bucatar raw-vegan din tara, Anca Alungulesei si-a asumat o misiune grea, dar vitala pentru viitorul romanilor. 
 
Fondatoarea RawCoco isi doreste ca cei din jurul ei sa constientizeze ca o mare parte din alimentele pe care le consuma zilnic din inertie nu reprezinta hrana si ca o alimentatie vie determina un corp sanatos, o minte mai clara, putere de munca si bucuria de a face cat mai multe lucruri intr-o singura zi. In cautarile ei, Anca a descoperit o reteta simpla si la indemana pentru detoxifierea organismului si a creat un program original de detox din sucuri naturale de legume si fructe, Detox Happy Body, care hraneste organismul cu vitamine, minerale si enzyme, dar ii si da, in acelasi timp, ragazul de a se odihni din procesul greoi de digestie. 
 
Anca Alungulesei este expert in nutritie, trainer in alimentatie raw-vegan, fondatoarea RawCoco, prima cofetarie-ceainarie raw-vegana din Romania, specialist in deserturi raw-vegane si in programe de detox si terapeutice cu sucuri naturale din legume si fructe.

"M-am născut în Piatra-Neamt, acum 38 de ani în mijlocul unei familii deosebite. La vârsta de 27 de ani, am lăsat Piatra Neamţul pentru Bucureşti, insa nici o clipa nu am  uitat locul in care mi-am petrecut prima parte a vietii. 

Parcursul vieţii mele profesionale s-a împletit mereu cu cel al creşterii şi dezvoltării personale, trecand, pana acum, prin 3 etape esenţiale. Sunt 3 etape care m-au format şi m-au transformat în ceea ce reprezint astăzi ca fiinţa umană: a educa/a face/a fi.

A educa: După ce mi-am primit o parte din porţia de educaţie de la familie şi societate, am întors-o la rândul meu înapoi. Am lucrat ca învăţătoare într-un sat la 35 de km de Piatra-Neamt. Acolo am pus stiloul în mâna celor mai frumoase suflete pe care le-am cunoscut în viaţa mea. Şi sunt recunoscătoare pentru asta.

A face: în următoarea etapă a vieţii mele am trecut la a face. Am trecut la mediul privat, am cunoscut lumea corporaţiilor, am fost parte din ea şi mi-am făcut şcoala vieţii acolo.

A fi: de 2 ani am renunţat la a face pentru alţii şi am vrut să ştiu cum e “a fi” pentru mine şi sufletul meu. Mi-am redescoperit fiinţa şi infinitul pe care Dumnezeu l-a presărat în mine. Astfel, am creat RawCoco, prima cofetărie-ceainărie raw vegan din România, din dragoste si pasiune pentru o viaţă cât mai sănătoasă a tuturor românilor. Simt ca misiunea mea in acest moment este aceea de a-i invata pe oameni ca hrana sanatoasa (deserturi raw vegan, programe terapeutice de sucuri si hrana cruda) este cea care ne schimba viata si ne va transforma corpul si starea de bine. Astfel, putem face trecerea de la "starea de bine" la "bunastarea organismului".

Niciodată nu m-am gândit să părăsesc România mea. N-aş fi putut trăi nicicând pe alte meleaguri pentru că nu aş fi putut să mă exprim pe mine ca fiinţă umană într-o altă limbă decât limba românească. Nu aş fi putut să iubesc în altă limbă decât cea romană. Pentru mine, niciodată “I love you” nu ar fi avut semnificaţia iubirii adevărate. Aşa că trăiesc în România, ca să pot spune de câte ori simt “te iubesc”,  "mi-e dor" , “iarta-ma”, “multumesc” Din suflet. Fiecărui suflet în parte."