Cristian Onetiu. Despre noul model de antreprenoriat romanesc.

Un tanar antreprenor roman, cu succes in business, online si mentorship, crede cu tarie in schimbarea paradigmei antreprenoriale prin educatie.

De numele lui Cristian Onetiu se leaga afaceri de milioane de euro, o experienta in antreprenoriat de peste 15 ani, dar si multa rabdare si esecuri din care a invatat. Are o poveste demna de filme si ascultandu-l simti ca antreprenoriatul romanesc e pe maini bune. Tot ce a trait si experimentat a fost transpus nu numai intr-o afacere de succes pe care a pus-o pe picioare, ci si in credinta ca poate ajuta mediul antreprenorial printr-o platforma de programe de mentorat in business, cu produse de dezvoltare antreprenoriala si personala. Este unul dintre cei mai eficienti si influenti Business Mentori si a reusit sa aplice metode utile de scalare pentru afaceri mari. Este una dintre cele mai vizibile voci din online-ul dedicat domeniului business, cu milioane de urmăritori și vloguri cu teme de interes. Crede cu tarie ca prin educarea corecta a antreprenorului, Romania are de castigat.  

Cristian Onetiu: „Multe afaceri romanesti se chinuie, nu pentru ca nu au un produs bun, ci pentru ca le lipsesc cele 5 cercuri de crestere accelerata. Antreprenorii obosesc in operationalul zilnic, isi pierd rabdarea si concentarea testand diverse solutii de crestere, cand primul lucru pe care ar trebui sa il faca este sa implementeze o baza a cresterii organice. Vreau sa sustin antreprenorii asumati in procesul educational antreprenorial, pentru ca afacerile lor sa devina eficiente si profitabile, iar astfel sa obtina independenta financiara, timp liber si puterea de a contribui, prin propriul exemplu, la o Romanie mai demna, mai puternica!"

Co-fondator al celei mai mari companii romanesti din industria de vanzari directe, cu peste 40.000 de distribuitori si peste 50 de milioane de euro cifra de afaceri din 2005 pana in prezent, Life Care, Onetiu este speaker, business mentor si autor de carti pe subiecte din domeniu, dar si business vlogger. Activitatea sa arata ca se contureaza un nou model de antreprenor roman, care functioneaza dupa o paradigma diferita, are initiativa si contribuie la un mediu de business sanatos. Afacerile sustinute de el au obiectivul de a genera independenta financiara pentru antreprenori si crestere economica pentru Romania. In 15 ani, a dezvoltat afaceri de peste 100 de milioane de euro. A ratat de 4 ori, dar a invatat din greseli, din experienta personala si de la mentori.

Cristian Onetiu: „Cred ca lumea de maine va fi condusa de lideri autentici, ce au demonstrat ca sunt adevarate modele si ca au creat micro-sisteme (afaceri) performante intr-un mod sustenabil”, spune el. Cum se schimba comportamentul mainstream al lui „merge si asa” din peisajul romanesc? Prin structura, claritate si inspiratie pentru afacerea fiecaruia. „Noii antreprenori pot aduce o contributie mare in autonomia nationala. Am ratat de 4 ori, n-am avut de unde sa invat. Imi doresc foarte mult sa ofer o alternativa realista pentru piata economica. Misiunea mea este sa echipez, sa modelez si sa inspir orice persoana cu spirit antreprenorial sa obtina ce isi doreste pentru ea si cei din jur: libertate, prosperitate si implinire.” Schimbarea mentalitatii si educarea in antreprenoriat care vin dinspre un antreprenor roman care a experimentat „pe propria piele” pot aduce pentru cei 600.000 de antreprenori din Romania stabilizare, transformare, crestere. 

Onetiu este unul dintre cei mai eficienti Business Mentori pentru antreprenorii romani. Si inspirationali am zice, pentru ca numele sau apare imediat dupa cele ale lui Elon Musk, Jeff Bezos, Steve Jobs si Bill Gates in topul antreprenorilor care inspira cel mai mult, conform unui studiu recent – Barometrul afacerilor de tip startup 2019.  

Sportivii cu dizabilități intelectuale se întorc cu medalii de la Jocurile Mondiale Special Olympics. Dar victoriile mai mari sunt în afara podiumului.

Când și-a amintit, într-un film de prezentare a sportivilor care urmau să plece la Jocurile Mondiale Special Olympics de la Abu Dhabi, de ediția din 2011, gimnastul Ionuț Păunescu a oftat cu amărăciune și și-a frământat mâinile. "M-am dezechilibrat un pic la sol și am pierdut aurul”, a spus despre ediția din 2011 a celui mai important eveniment sportiv pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, care a avut loc în Grecia.

Câteva săptămâni mai târziu, pe 16 martie, la Abu Dhabi, Ionuț își frământa din nou mâinile, de data asta de emoție. Era în fața podiumului și aștepta să-i fie strigat numele și să urce pe prima treaptă. Și-a fluturat pumnii strânși, și-a dus mâna la gură, a salutat spectatorii care aplaudau, a tras aer în piept. Când crainica sălii a spus „Romania!” și antrenorii i-au strigat „Bravo, Ionuuuț!”, gimnastul a urcat pe podium, a dat mâna cu sportivii de pe locurile 2 și 3 și le-au ridicat, împreună, în aer.

Ionuț are 27 de ani, face gimnastică din școală, de unde își amintește că era un copil neastâmpărat, și e unul din cei 34 de sportivi Special Olympics care au reprezentat România în perioada 14 – 21 martie la cel mai important eveniment sportiv pentru persoanele cu dizabilități intelectuale din lume, Jocurile Mondiale de la Abu Dhabi.

Însoțiți de antrenorii lor, majoritatea voluntari, și de însoțitori care să suplinească lipsa părinților de care depind în viața de zi cu zi, au plecat spre Abu Dhabi dorindu-și ce-și dorește orice sportiv: să câștige locul 1 și să trăiască emoțiile dinainte de a urca pe podium și bucuria de a auzi aplauzele spectatorilor; să fie luptătoare, ca Simona Halep, și să-și îndeplinească visul de-a ajunge sus, ca Dan Grecu sau Nadia Comăneci; să câștige medalii pentru România.

Dar, dacă nu pot câștiga, au vrut să fie bravi în încercarea lor, pentru că asta e deviza sportivilor Special Olympics, o organizație internațională pornită acum 50 de ani și a cărei miză nu e performanța, spune Oana Grecea, coordonator comunicare al Special Olympics România, ci să le ofere sportivilor încredere și să le arate că efortul lor merită răsplătit. De asta, competiția oferă medalii de participare și celor de pe locurile 4-8.

Cei mai mulți sportivi Special Olympics suferă de sindromul Down, ceea ce înseamnă că se dezvoltă comportamental mai lent decât alți copii – au deficit de atenție, comportament impulsiv, învățare lentă și întârziere în vorbire –, iar efortul lor de a face sport este mai mare. Prind mai greu mișcările și indicațiile antrenorilor și înțeleg mai greu ideea de competiție. "E și ăsta un efort de înțelegere, de ce e important locul 1 sau podiumul”, spune Grecea. "Competiția i-a învățat: muncește mai mult ca să ajungi pe locul ăla, mai sus un pic.”

Dezvoltarea fizică e și ea mai lentă la copiii cu Down, care au musculatura slab tonifiată, tendință de îngrășare și învață mai greu să se sucească de pe o parte pe alta, să stea, să se așeze și să meargă. Sportul îi ajută în primul rând să fie sănătoși, în condițiile în care problemele de sănătate asociate (probleme hormonale și glandulare, pierdere a auzului și a văzului, precum și probleme cardiace) se pot agrava. Antrenamentele le oferă o structură, îi învață să țină regim, să nu bea sucuri, să fie atenți la ce mănâncă. Pe Mădălina Marin, o sportivă de 29 de ani care a câștigat la Abu Dhabi cinci medalii la gimnastică, au ajutat-o să slăbească 10 kilograme. „Când era mică, fura mâncarea, găseam sub pat hârtii, ciocolată, bomboane. Ei sunt gurmanzi, dar acum a înțeles și a ținut un regim sănătos, fără dulciuri, fără sucuri, doar la petreceri are voie suc”, spune mama ei, Cristiana.

Mădălina a descoperit sportul și Special Olympics în 2004, la o competiție din Băilești, într-un moment în care mama ei încerca să accepte că fiica nu va putea să aibă independența pe care și-o dorea pentru ea. „Voiam, ca orice mamă, ca copilul meu să se descurce în viață, să știe să citească și să scrie. Dar în clasa a VII-a, doamna care făcea cu ea în plus, pe lângă școală, mi-a spus că există o barieră de care nu poate să treacă și trebuie să-i descopăr o altă abilitate. Șocul a fost foarte mare, ce abilitate să-i găsesc? Dacă ea nu poate să scrie, să citească, ce poate ea să facă?”.

Când Mădălina a început să facă sport – înot, dans, gimnastică, baschet – și să meargă la competiții Special Olympics fără ea, Cristiana a înțeles că și sportul poate fi locul Mădălinei. „Nu mi-a mai păsat că nu știe să citească, când am văzut că se descurcă singură. În 2015, a participat la Mondialele de la Los Angeles, a fost prima oară când a mers fără mine, când cei de la Special Olympics m-au convins s-o las singură.”

Pentru Jocurile de la Abu Dhabi, s-a antrenat zilnic, din septembrie până în martie, câte două ore, chiar și trei. „Fără Special Olympics, Mădălina n-ar fi fost ce este acum. E răbdătoare, înțelegătoare, generoasă, iubitoare, perseverentă, încrezătoare în forțele ei.”

Sportul le oferă încredere, spune și Oana Grecea, chiar dacă gradul de independență câștigat e mic, pentru că la antrenamente trebuie însoțiți mereu de părinți. "Avem grijă de ei, e o delegație mai mare de adulți, dar sunt bucuroși, se simt siguri pe ei, că pleacă fără mama, fără tata.” Tot din sport câștigă o rutină și o disciplină: "Părinții se înțeleg altfel cu ei. Ei văd la sport un comportament, un ritual pe care îl respectă, învață să nu se mai grăbească, să nu se agite, să nu vorbească peste alții. În rest, le e mai greu să înțeleagă reguli, să le învețe.” Sportul înseamnă și un prilej de a ieși din casă, de a-și descoperi abilități, de a avea un scop, mai ales că cei mai mulți au peste 18 ani, nu mai sunt la școală. "Nu au unde ieși din casă, sportul e singura lor socializare, de aia sunt foarte încântați. E motivația lor de zi de zi, asta își doresc, să meargă la competiții, la antrenament, sunt mame care aleargă la dansuri, la înot, la role. Nu au altă activitate în rest.”

Chiar dacă scopul nu e performanța, chiar dacă nivelul lor e departe de cel al sportivilor sănătoși, chiar dacă la plecarea spre Abu Dhabi, Cristiana i-a spus Mădălinei că "nu numai locul 1 contează, e important să participi”, toți au fost emoționați, ca Ionuț, când au urcat pe podium. Iar vineri, când vor reveni pe aeroportul Otopeni, la ora 13:35, și-și vor revedea părinții cu care nu s-au auzit nici la telefon timp de două săptămâni, le vor arăta cele 56 de medalii de aur, bronz și argint, din cele 79 cucerite în total.

Cei 34 de sportivi au concurat la opt sporturi: atletism (patru sportivi din Baia Mare), bocce (doi sportivi și doi parteneri din Târgoviște), gimnastică artistică (opt sportivi din București), înot (patru sportivi din Arad, Odorheiul Secuiesc, Baia Mare și Ploiești), judo (cinci sportivi din București), patinaj role (doi sportivi din București), tenis de câmp (doi sportivi și doi parteneri din București), tenis de masă (doi sportivi și doi parteneri din Bacău).

Peste 7.500 de sportivi din peste 190 de țări, la 24 de discipline sportive, individuale și de echipă, au participat la ediția din Abu Dhabi, unde ceremonia de deschidere a fost urmărită live de 40.000 de spectatori, într-o arenă sold-out. A fost prima oară când în delegația Arabiei Saudite au participat și sportive.

Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics, organizate după modelul Jocurilor Olimpice, la fiecare patru ani, sunt cel mai mare eveniment sportiv pentru sportivi cu dizabilități intelectuale din 2019. La ediția precedentă, în 2015, la Los Angeles, sportivii români au câștigat 21 de medalii la şapte discipline sportive.

Sursa: lead.ro

Pamela Roussos Raţiu. Raţiu Family Charitable Foundation

Pamela Rațiu este directorul executiv pentru România al Rațiu Family Charitable Foundation, organizație neguvernamentală înregistrată în Marea Britanie. Pamela are 30 de ani de experiență în management internațional, atât în sectorul public cât și în cel privat, fiind un susținător al dezvoltării organizațiilor non-profit în Transilvania.

Pamela Roussos Rațiu s-a născut în Los Angeles California în 1948, ca fiică a Suzzanei Parkeson și a lui George Abinet. Are origini irlandeze, belgiene, germane și chineze, mama sa lucra în domeniul managementului ospitalității, iar tatăl său era un fermier din Texas.

Industria modei a adus-o la Londra, unde a devenit unul dintre manechinele casei Hardy Aimies, lucrând în același timp pentru numeroși designeri britanici și europeni. În 1983 l-a cunoscut pe Demis Roussos cu care s-a căsătorit. Au fost împreună timp de 10 ani și au rămas prieteni buni până la moartea acestuia în 2014.

Pamela s-a alăturat Centrului Rațiu pentru Democrație în 2004, ulterior căsătoriei sale cu Indrei Rațiu, fiul cel mare al lui Ion Rațiu și Elisabeth Pilkington Rațiu. A inițiat numeroase programe ale CRD; o parte dintre acestea sunt continuate până în prezent, în special datorită contribuției pe care o au în comunitatea locală. Pamela a susținut activ parteneriatul cu think-tank-ul american Woodrow Wilson International Center for Scholars alături de care fundațiile Rațiu oferă Premiul Ion Rațiu pentru Democrație, activiștilor care luptă pentru cauza democrației în lume.

Pamela este fondatoarea Transilvania Fest, festival de cultură și mâncare care vine în sprijinul dezvoltării comunitare în Transilvania, prin turism şi comerţ. Festivalul susține meșteșugarii și productorii locali și pune într-un cadru contemporan tradițiile și folclorul local. În calitate de susținător activ al patrimoniului local, Pamela Rațiu lucrează cu administrațiile locale din regiune pentru a se asigura că producătorii și meșteșugarii primesc ajutorul și recunoașterea binemeritate. De asemenea, lucrează cu tinerii creativi pentru a crea o punte între publicul tânar și meșterii tradiționali.

Ca director executiv al Rațiu Family Charitable Foundation în Romania, Pamela a dezvoltat și implementat modele inovative de sustenabilitate pentru CRD. A încurajat educația în domeniul ospitalității pentru tinerii din Turda, propunându-le sesiuni de specializare și apoi angajare în proiectele de sustenabilitate ale CRD: cafeneaua culturală La Papion și Casa Rațiu. Cele două inițiative localizate în casa istorică a familiei oferă o bucătărie transilvăneană reinterpretată, design contemporan, evenimente culturale și atmosferă relaxată, precum și o gradină în stil britanic.

Este laureata premiului Femeia Anului a Revistei Avantaje în 2007, fiind medaliată în 2011 de Majestatea Sa Regele Mihai I al României pentru loialitatea și munca sa în România. Este membru al Consiliului Director al Centrului Rațiu pentru Democrație, președinte al Consiliului Director al Rațiu Foundation USA, visiting Fellow al Oxford Brookes și Oxford Cultural Collective.

Situată în centrul istoric al orașului Turda, Casa Rațiu este o reședință istorică de familie, casa uneia dintre cele mai cunoscute familii din regiune. Este un serviciu de tip bed and breakfast, conceput pentru un public rafinat ca o inițiativă de sustenabilitate, pentru CRD. Camerele poartă numele membrilor familiei, fiecare cu propria poveste, care se vede și în designul individual, completat de numeroase fotografii și documente de familie.

Istoria locului începe cu o poveste de dragoste: Augustin Rațiu a dorit să-i ofere tatălui său Nicolae, preot în Petreștii de Jos, casa din Turda unde acesta s-a îndrăgostit de mama sa, Ludovica. Pentru a marca acest moment un al doilea spațiu de cazare - Moara Gaia - va fi deschis în vechea rezidență a acesteia.

Andrei Cupşa. Un campion cu sindrom Down face voluntariat.

La ora 8,00 dimineața tânărul de 24 de ani Andrei Cupșa, intră pe poarta centrului ”Luchian” din Baia Mare, ”serviciul lui”. De aproape trei ani de zile el face zilnic voluntariat la acest centru pentru că vrea să ajute, așa cum și el a fost ajutat la rândul lui. Pe umăr poartă geanta de sport pentru că în fiecare zi din cursul săptămânii merge la înot, fitness, dans, iar sâmbăta merge la călărie. Marțea, de la 18,00 – 19,00 face voluntariat și la Centrul de Zi ”Luchian” cu Sportivii Tineri. La centru, ca și la fitness și la călărie, își ajută instructorii și este cel mai bun exemplu pentru ceilalți copii și tineri. De la zi la zi și-a asumat mai multe responsabilități, mai multe sarcini.

Un tânăr ”activ” și ”altruist”, ați spune. Și așa este Andrei, cu mențiunea că este o persoană cu Sindrom Down, ai cărui părinți au decis la naștere că va face tot ce își dorește și a cărui familie l-a sprijinit din tot sufletul.

”Face înot şi merge la sală (înot pentru că urmează nişte competiţii, sală pentru că vrea să arate bine), iese cu prietenii, merge la călărie, iarna schiază, ascultă muzică, găteşte. Când mergem la bunicul la ţară, Andrei este de mare ajutor: aduce lemne, repară lucruri, hrăneşte animalele şi nu uită niciodată să viziteze câteva persoane în vârstă care sunt singure şi au nevoie de ajutor şi companie”, ne povestește Liliana Cupșa, mama lui Andrei. Ea spune că băiatul a învăţat ce înseamnă să ajuţi pentru că şi el a fost ajutat; a învățat de mult cât contează exemplul personal pentru că şi el a avut modele (şi le are încă); a văzut ce înseamnă empatia şi acceptarea faptului că toţi suntem diferiţi pentru că el a fost acceptat şi apreciat pentru ceea ce poate şi pentru cine este (el ştie că orice este posibil).

Sporturile practicate, perseverența și calitățile l-au adus pe Andrei Cupșa în lotul de tineri de la Special Olympics România cu care va participa în luna martie anul acesta la Jocurile Mondiale de la Abu Dhabi. Din 2011, participă în fiecare an cu Special Olympics România la diverse competiții naționale și internaționale. În 2013, Cupşa a reprezentat România la Jocurile Mondiale de Iarnă din Coreea de Sud, unde a câștigat medalia de argint la proba de slalom uriaş. Băimăreanul mai deţine trei medalii de argint câştigate în competiţii internaţionale, la probele de nataţie (în Monaco şi Ucraina). Zecile de medalii și diplome stau la loc de cinste în cameră lui.

Dacă ar fi să se prezinte singur, ne spune că îi plac muzica, filmele horor și jocurile PS4. ”Fac schi și înot de la 9 ani, sunt un mare campion și voluntar la Centrul „Luchian” unde îi ajut pe copiii mici la puzzle, logopedie, gimnastică și ce mai trebuie pe acolo. Am cea mai bună mamă care este mândră de mine”, spune Andrei. Dacă te uiți pe pagina lui de Facebook descoperi că pasiunea pentru muzică l-a dus la concerte pentru a-și întâlni idolii. Își ajută mama în gospodărie și uneori chiar gătește. A și participat la emisiunea ”Chefi la cuțite”. Andrei face mult mai multe decât mulți tineri de vârsta sa. Asta nu ar fi fost posibil dacă mama sa nu ar fi avut răbdarea și perseverența pentru a-l face pe Andrei să nu se simtă exclus și să își arate abilitățile în activitățile pe care le practică.

Rămasă cu Andrei singură de când el avea un an (tatăl a decedat), Liliana Cupșa s-a bazat doar pe ea și pe bunicii băiatului (părinții săi). Și-a dus copilul la grădinița de masă, iar apoi s-a luptat să fie acceptat la școală de masă. ”Partea cu școala a fost o luptă a mea cu necunoașterea legii, cu teama de nou a profesorilor și a celor de la inspectorat. Nu am avut probleme cu colegii lui Andrei sau părinții lor. Am plătit profesor de sprijin din banii mei, am mers la ședințe cu părinții, am fost în comitetele de părinți, în consiliile de administrație ale școlii, în toate acțiunile pe care școala le avea (și nu, nu sunt casnică !). Nici măcar nu i-am luat gradul grav de handicap (dacă aveam grad grav nu putea să fie în școala de masă). Integrarea lui Andrei în școala de masă a fost rezultatul luptei noastre și a însemnat deschiderea unui drum. Altfel stau lucrurile azi în școlile din Baia Mare”, mărturisește Liliana Cupșa, de profesie medic. Mama lui Andrei nu a crezut nicio clipă că vor fi lucruri pe care să nu le poată face. Și așa a fost, într-un ritm propriu, cu ajutor și încurajare a mers în picioare, a vorbit, s-a dus la școală și a început să facă sport, lucru care i-a sporit încrederea în sine și abilitățile.

Deși face multe lucruri singur și călătorește singur în unele competiții sportive, drumul până la independența totală este lung. Ceea ce îi lipsește acum lui Andrei Cupșa, tânărul BRAV de la Special Olympics este un loc de muncă plătit. Nu neapărat pentru bani, ci pentru încrederea pe care i-ar da-o banii câștigați de el.

Participarea la Jocurile Mondiale Special Olympics de la Abu Dhabi 2019 îl pot readuce iar pe Andrei în atenția opiniei publice pentru că el este decis să câștige o medalie cu care să se întoarcă fericit în România. Poate atunci vor fi și angajatori care vor vedea în tânărul Cupșa doar Abilitățile!

Proiectul Ştiinţă & Tehnică. 135 de ani.

Proiectul Ştiinţă & Tehnică are o tradiţie de 135 de ani, începută odată cu publicarea de către Luigi Cazzavillan a Ziarului călătoriilor şi al întâmplărilor de pe mare şi uscat - prima publicație românească de popularizare a științelor (iunie, 1884).  

Gazeta conținea articole, comentarii științifice, biografii și rețete practice, fiind considerată  „cea mai veche și mai apreciată revistă scrisă pe înțelesul tuturor pentru răspîndirea științei și cunoașterea lumii prin călătorii”.  

În 1954 prin contopirea revistelor Ştiinţă şi Tehnică pentru Tineret şi Ştiinţă şi Cultură se naşte cel mai cunoscut şi apreciat brand al presei ştiinţifice din România, Ştiinţă și Tehnică, care va avea o apariţie neîntreruptă până în anul 2008.  

Din 1977 până în prezent la revista a lucrat profesorul Alexandru Mironov – unul dintre cei mai cunoscuți  animatori al științei. Începând cu 4 aprilie 2011, Fundația Dinu Patriciu împreună cu Adevărul Holding relansează pe print și în online Știință & Tehnică.   

În cele peste 600 de numere de revistă și în cele câteva mii de articolele, cititorii au regăsit în paginile revistei noutăți despre spațiul cosmic, dar și despre cel interior, al corpului omenesc; despre viitor, dar și despre istorie. Cu fiecare știre, un grăunte de adevăr a fost sădit în mințile cititorilor.  

Pentru mulți dintre cititorii S&T, revista a fost mașina ce a fabricat visul de a deveni cercetător, inginer, chimist, programator. Pentru mulți, a fost posibilitatea de a proiecta Viitorul.

Din ianuarie 2015, revista Știință&Tehnică este editată de Science&Technology Press, companie de publishing specializată în mass media și evenimente de popular science și îi numără în continuare printre senior editori pe Alexandru Mironov, Cristian Român și Andrei Dorobanțu.