A fost și este în continuare o aventură și o provocare cu urcușurile și coborâșurile sale tipice. Din puștiul naiv și senin, care se plimba prin străzile din Oradea acum 40-45 de ani, s-a format un bărbat împlinit și încercat de succes, dând crezare pe atunci poveștilor urbane ale boemei deteriorate din care și-a clădit - într-un final - regatul imaginar. El fiind de fapt - printre altele - conjugarea directă a cărților și a muzicilor la care a avut acces în adolescență, fiind în relație directă cu câțiva camarazi descurcăreți locali, care se ocupau de contrabanda inocentă.
Educația mea, cărțile și diversele școli de gândire cu care am intrat în contact au influențat edificarea entității mele. Fără toate acestea, felul meu de a cânta ar fi fost altul. Poate mai simplu, poate mai previzibil. Așa însă, drumul s-a complicat — în sensul bun. M-a obligat să cresc, să greșesc, să învăț, să duc cu mine ceea ce merita dus și să las în urmă ceea ce nu-mi mai servea.
Nu am considerat niciodată muzica, sau artele o destinație, sau un scop în sine.. ele sunt doar o parte din arsenalul de instrumente de care mă folosesc pentru a-mi împlini chemarea.
Singularitatea asumată și curajul inconștient însă m-au propulsat câteodată în zone filosofice/artistice total neașteptate și surprinzătoare.
Astfel, s-au deschis pentru mine noi spații de exprimare muzicală și eseistică, în care am început să mă simt confortabil.
Patruzeci de ani nu înseamnă o concluzie. Înseamnă doar o distanță suficientă ca să vezi lucrurile cu limpezime și să mergi mai departe fără iluzii inutile. Restul e încă în desfășurare.
