photo © arhivă personală Oana Pellea
Ne am întâlnit pentru prima dată cand eu aveam 52 de ani si ea avea 52 de ani. Ne-am privit printr-un ecran. Curioase amândouă.Timidă eu. Am avut senzația că o știu dintotdeauna, deși e prima dată când o vedeam. Mi s-a parut că o cunosc, dar habar n-am cine e. Era plină de mister. Am o imagine vagă despre ea. Cred ca vom fi un timp impreună. Am văzut-o muncind pentru mine.M-a impresionat puterea și determinarea ei. Seriozitatea si încrâncenarea ei.
Ar fi frumos să ne împrietenim. Eu cu inima mea ce mă privea curioasă, de după ecranul monitorului, când mi s-a facut coronografie. Nu-mi este încă foarte clar, cine pe cine conține..
Câteodată am senzația că straturi de inimă mi se decojesc și cad subțiri ca niște pergamente.Le înșir pe funie la uscat în soare. E scris ceva pe ele. N- am înțeles niciodata ce... le păstrez... inutil... dar le păstrez, poate cineva le va descifra cândva.
Câteodată când merg pe stradă cu inima la vedere, și vântul bate tare, bucăți mici de inimă mi se imprăștie, plutind peste bulevard.
