A fost odată ca-n povești o vreme când Calea Victoriei nu era Calea Victoriei, ci Podul Mogoșoaiei, o vreme când orașul era împodobit de miresme orientale, cu domni cu joben și doamne în rochii elegante plimbându-se pe bulevardele Micului Paris în calești frumos împodobite. Atunci, când La Belle Epoque era prezentul și nu un trecut îndepărtat.
La numărul 56 peste drum de Teatrul Naţional, călătorii secolului XIX puteau găsi Grand Hotel Broft, un mic hotel cochet construit după stilul chic al hotelurilor parisiene. Tocmai datorită acestui aer de eleganţă franţuzească atât de apreciat de societatea românească din acele vremuri, hotelul Broft a devenit unul din punctele de întâlnire ale aristocraţiei și elitei Bucureștene. Printre cei mai faimoși oaspeţi se numără și Prinţul Napoleon, vărul lui Napoleon al-III-lea, aflat într-o vizită diplomatică la Carol I de Hohenzollern.
Zilele bune se întorc la Continental în 1979, când, după îndelungi renovări, hotelul este redeschis. Ușor ușor, povestea noastră a ajuns și la finalul perioadei comuniste când, după revoluţia din 1989 clădirea este restituită proprietarului de drept, Fundaţia Menachem Elias. În anul 2005, Grand Hotel Continental se închide timp de 4 ani pentru reamenajări. S-a redeschis în decembrie 2009 cu structura actuală de 59 de camere, iar clădirea a fost încadrată în Patrimoniul de Stat, păstrându-și arhitectura originală.
La sfârșitul războiului ruso-româno-turc, odată cu învingerea trupelor otomane la Plevna în 1877, Osman Pașa, conducătorul armatei otomane, a fost reţinut în apartamentul 104 înainte de a fi deportat în Rusia. O poveste veche spune că în timpul marșului victoriei, când trupele Prinţului Carol I treceau pe Podul Mogoșoaiei, Osman Pașa l-a salutat pe Carol de la geamul apartamentului său. Acel marș avea să își lase amprenta asupra istoriei Bucureștiului schimbând numele celui mai important bulevard al său în Calea Victoriei, nume pe care îl poartă până în ziua de astăzi.
Povestea noastră își continuă călătoria pe axa timpului. În 1885 o comisie de arhitecţi anunţă închiderea Hotelului Broft, iar în 1886 pe același loc este inaugurat Grand Hotel Continental, ce avea să reziste încercărilor secolului XX până în prezent. Tot în acea perioadă hotelul trece în proprietatea bancherului Menachem Elias, moștenit apoi de fiul său Jaques Elias. La începutul secolului XX clădirea intră în cea mai glorioasă perioadă a ei, devenind locul preferat de întâlnire al aristocraţilor și elitei vremii. În restaurantul Continental se opreau George Enescu, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, maestrul Constantin Tănase și multe alte personalităţi ale vremii.
Cutremurul din 1940 a cauzat daune importante clădirii, renovarea presupunând costuri mari. Hotelul a suferit pentru a doua oară în același deceniu daune serioase, iar în timpul lucrărilor de renovare s-au făcut eforturi mari pentru a menţine faţada originală din secolul XIX.
În 1954 a fost restaurat și redeschis restaurantul Continental, iar oaspeţii erau încântaţi de vocea Mariei Tănase și de orchestra ei.
Intrând în hotel, oaspetele începe o adevărată călătorie a simţurilor. Zgomotul orașului dispare, călătoria începe la recepţie unde piesa centrală este desk-ul achiziţionat de la o reşedinţă nobiliară din Bergamo, iar candelabrele, mobilierul masiv, oglinzile, sunt piese originale create în secolul XIX aduse de la faimoase case de licitaţii din Viena, Parma și Torino.
Grand Hotel Continental nu este doar un loc de cazare în timpul călătoriei, ci o experienţă aparte. Închideţi ochii, inspirati adânc și aproape că veţi auzi caleștile trecând pe Podul Mogoșoaiei, armata regelui Carol trecând victorioasă și pașii lui Osman Pașa în apartamentul 104. Relaxaţi-vă și bucuraţi-vă de liniștea și istoria ce vă înconjoară, de eleganţa și rafinamentul nemuritor al secolului XIX în mijlocul agitatului secol XXI.
