Pegas, Fabrica viitorului

“Povestea Pegas a început cu un cadru de bicicletă, construit într-o fabrică de armament, la Zărnești. Designul era inspirat de muscle bike-urile americane și britanice, care, la rândul lor, imitau stilul unei motociclete chopper. Silueta Pegasului, cu șa lungăși coarne, avea să devină, pentru mii de copii din România comunistă, definiția cuvântului “bicicletă”. Și un pic mai mult. Un obiect cult, poate chiar cel care definește cuvântul “copilărie” pentru toți cei care au învățat să meargă pe bicicletă între anii ’70 și ’80. După ’89 Pegas a dispărut. 20 de ani mai târziu, un proiect independent a readus marca Pegas și vechea bicicletă, într-o nouă formă, pentru copiii care crescuseră între timp. Acum suntem mândri să prezentăm colecția completă: Strada 1 si 2, MTB, Fatbike, Șoim, Clasic, Cutezător, Magistral, Practic, Drumeț, Strada Mini, Pegas Mezin pentru fetițe și băieți”, Andrei Botescu, fondatorul Atelierelor Pegas.

De asemenea, Atelierele Pegas isi propun sa dezvolte și proiecte care implica tehnologie avansata: Kit E-bike, kit Smart bike – care presupune un GPS ce are o aplicație de direcționare și cel mai avansat proiect este un kit hometrainer VR,mai exact un un ansamblu hometrainer cu senzori, aplicație pe telefon și conținut virtual reality  românesc, pe care il poti accesa în timp ce pedalezi.  

“Pegas se îndreaptă spre tehnologiile noi. Pe lângă cele două proiecte de smart bike, E-bike și hometrainer VR kit, ne propunem ca în viitor să printăm 3D biciclete și să ne ocupăm de realitatea virtuală, astfel fabrica Pegas va deveni fabrica viitorului”, Andrei Botescu.

Proiectul Pegas s-a născut din pasiune pentru biciclete, pentru identitate urbanăși din dorința de a construi un brand puternic românesc.

Cincşor. Transilvania. Case de oaspeţi. Cultură, natură si autenticitate săsească în centrul Transilvaniei

foto credit Silvia Ciungu

foto credit Silvia Ciungu

"M-am născut în acest loc şi am experienţa tradiţiilor lui. Aici tradiţiile săseşti se împletesc cu cele româneşti sau maghiare. Ele reflectă experienţa europeană din aceasta zonă. De aceea, Proud To Be Romanian înseamnă pentru mine mai mult decât ancorarea într-un spaţiu geografic. Înseamnă sădescoperi cu pasiune şi deschidere istoria şi valorile locului, să imbrăţişezi tradiţiile multiculturale ale Transilvaniei şi ale României şi să oferi oaspetilor un spatiu de cultură, natură si de relaxare deopotrivă. Şi mai înseamnăşi responsabilitate pentru păstrarea acestui patrimoniu.", Dr. Carmen Schuster.

Cincşor se află în centrul Transilvaniei, intre Brașov si Sibiu. Biserica fortificată a fost pentru prima oară menționată în 1421. Vechea Parohie Evanghelică datează din 1624. Frescele interioare sunt un exemplu reuşit de Renaştere transilvăneană rurală. Fosta Şcoala Evanghelică a fost construita în stil Art Nouveau în 1910. Ambele clădiri, renovate cu grijă, fac parte astăzi din complexul Caselor de oaspeţi din Cincşor.  

Păstrăm tradiţiile locului, dar suntem şi inovativi – atat in confortul oaspeţilor, cât şi în preparatele bucătăriei. Preluăm vechi reţete şi, pe baza lor, dezvoltăm altele noi, îmbinăm experienta locală cu cea internaţională, în folosul unui stil de viaţă sănătos.  Credem în oameni şi în puterea lor de a schimba lucrurile în bine.

Credem într-o Românie modernăcu valori cetăţeneşti autentice, deschisă, europeană– în acest sens suntem Proud to Be Romanian.

Dr. Carmen Schuster & Dr. Michael Lisske, proprietari

Izabela Mandoiu, Designer

Designerul Izabela Mandoiu declară că Motivele Tradiționale sunt Motive de Fericire și consideră că vestimentațiile cu motive și modele tradiționale înfrumusețează într-un mod aparte sufletul purtătoarelor, dar și peisajul urban.

Brandul Izabela Mandoiu este despre fiecare femeie care crede în poveștile țesute cu valori, povești care duc mai departe tradițiile românești și adaptează stilul popular așteptărilor moderniste ale noii generații. Hainele sub semnătura Izabela Mandoiu sunt atât piese cu specific românesc, dar și piese moderne, accesorizate cu motive tradiționale geometrice sau florale.

Prin îmbinarea motivelor românești, simboluri geometrice și florale cu stiluri și design contemporan, creațiile Izabela Mandoiu sunt combinația perfectă între tradițional cu avantgardism. Acestea se pretează ținutelor casual, office și de eveniment și se accesorizează cu zâmbete.

„Atuurile companiei sunt munca asiduă și o echipă de oameni cu valori similare și iubire pentru cultura națională. Ceea ce ne deosebește de ceilalți fashion designeri nu constă doar în conceptul creațiilor, ci și în folosofia brandului. Fiecare piesă are o poveste proprie și povestea este țesută cu valori. Faptul că inspirația, creativitatea mai multor designeri își au originile în tradiții și simbolistica străveche este o dovadă clară că avem o speranță de a nu ne pierde identitatea națională și contribuim la cultura, însă este de preferat să creăm pe această nișă pentru că avem ceva de transmis, credințele proprii, nu pentru a urma trendul”,  Izabela Mandoiu, Designer

Ştefan Minovici, The King and I

credit foto Jon Gurinsky

L-am cunoscut pe Regele Mihai al României în luna mai a anului 2000. Majestatea Sa și Regina Ana ne onoraseră cu prezența la primul Festival al Românilor pe Broadway, exact acum 16 ani. Când spun că l-am cunoscut, mă refer la numeroase ore petrecute împreună în patru zile,  la Hotelul Lombardi, South Street Seaport, Wall Street, și trei ore de  așteptare în patru, la plecarea de pe aeroportul JFK din New York.  Majestățile Lor Regele și Regina, eu și soția mea.   

Despre Regele Românilor auzisem povestiri de la tatăl meu, colonelul Mihai Minovici, unul dintre șefii gărzii regale de la Palatul Peleș. Pe  vremea aceea, celebrul monarh guverna încă țara, în prag de invazie sovietică. Pe cei doi, Rege și colonel, i-am reunit pe 9 mai 2000 la New York, la Hotelul Regis din Wall Street.  
  
După 54 de ani de la despărtire, cei doi Mihai s-au regăsit în capitala lumii, teferi și emoționați. În ceea ce mă privește, eram total fascinat de ce auzisem de la tata, eu, un puștan total pierdut în Bucureștii decadei 1965-1975. Nicidecum  nu avem cum să-mi imaginez că voi avea onoarea, plăcerea și marele privilegiu de a-l cunoaște pe Rege în persoană.  
  
Acum nu mai ascultam povestirile unui ofițer al armatei regale, ci relatările unui fost Șef al Statului Român, ultimul din lume ce supraviețuia celui de-al doilea Război Mondial.  
  
La înregistrarea în hotelul Lombardi din New York, în anul 2000, receptionistul a întrebat politicos care este numele oaspetelui. “Mihai I”, a răspuns calm și cu modestie Majestatea Sa. “Desigur, dar  numele de familie va rog?” 

Gabriel Dutchevici, Medicina alternativă

Practic medicina alternativă din 1993, am format multe cadre specializate pe Shiatsu, Reiki și Terapie Cuantică. Am inițiat peste o mie de cursanți și, cel mai important, am conceput o clinică de recuperare fizică și psihică pe baza terapiilor Reiki, Terapie Cranio-Sacrală, Shiatsu și altele.

Clinica se numește “Jiko Romania” - Jiko fiind numele meu de botez budist Zen. 
Pragul acestei clinici a fost călcat de sute de oameni, care, incontestabil, au plecat mult mai bine, ca să nu spun mai sănătoși.

Am elevi care și-au deschis propriile cabinete și aici în România, dar și în Europa sau Australia. 
Lucrul pe care îl fac cel mai bine este să tratez afecțiunile coloanei vertebrale, de la simple scolioze, până la hernii de disc.

De asemenea, ne ocupăm și de recuperări post-operatorii pentru membrele superioare, inferioare , tot ce înseamnă ortopedie și vertebrologie (scolioze, citoze, lordoze și hernii de disc).

Am format o echipă compusă din terapeuți și kinetoterapeuți tineri și foarte entuziaști în munca pe care o fac.

Am fost “curtat” să rămân în străinătate, dar am ales să rămân pe meleagurile noastre. Am început să caut asemănări și deosebiri ale vindecărilor printre cele pe care le făceau dacii, față de celelalte culturi orientale. Este o temă pe care demult voiam să o exploatez, și iată că a venit timpul.

Viața este o scenă pe care se derulează scenariul întâmplărilor noastre, bune sau rele. A trăi înseamnă să nu mai fim actori, ci să trăim propriul scenariu, necontrolați de nimeni, doar de inima noastră!