Pamela Roussos Rațiu, Centrul Rațiu pentru Democrație,

View fullsize

Pamela Roussos Rațiu s-a născut în Los Angeles California, ca fiică a Suzzanei Parkeson și a lui George Abinet. Are origini irlandeze, belgiene, germane și chineze, mama sa lucra în domeniul management-ului ospitalității, iar tatăl său fiind un fermier din Texas.

Pamela s-a alăturat Centrului Rațiu pentru Democrație în 2004, ulterior căsătoriei sale cu Indrei Rațiu, fiul cel mare al lui Ion Rațiu și Elisabeth Pilkington Rațiu. A inițiat numeroase programe ale CRD; o parte dintre acestea sunt continuate până în prezent, în special datorită contribuției pe care o au în comunitatea locală. Pamela a susținut activ parteneriatul cu think-tank-ul american Woodrow Wilson International Center for Scholars, alături de care fundațiile Rațiu oferă Premiul Ion Rațiu pentru Democrație activiștilor care luptă pentru cauza democrației în lume.

Pamela este fondatoarea Transilvania Fest, festival de cultură și mâncare care vine în sprijinul dezvoltării comunitare în Transilvania, prin turism şi comerţ. Festivalul susține meșteșugarii și productorii locali și pune într-un cadru contemporan tradițiile și folclorul local. În calitate de susținător activ al patrimoniului local, Pamela Rațiu lucrează cu administrațiile locale din regiune pentru a se asigura că producătorii și meșteșugarii primesc ajutorul și recunoașterea binemeritate. De asemenea, lucrează cu tinerii creativi pentru a crea o punte între publicul tânar și meșterii tradiționali.

Ca director executiv al Rațiu Family Charitable Foundation în Romania, Pamela a dezvoltat și implementat modele inovative de sustenabilitate pentru CRD. A încurajat educația în domeniul ospitalității pentru tinerii din Turda, propunându-le sesiuni de specializare și apoi angajare în proiectele de sustenabilitate ale CRD: cafeneaua culturală La Papion și Casa Rațiu. Cele două inițiative localizate în casa istorică a familiei oferă o bucătărie transilvăneană reinterpretată, design contemporan, evenimente culturale și atmosferă relaxată, precum și o gradină în stil britanic.

Situată în centrul istoric al orașului Turda, Casa Rațiu este o reședință istorică de familie, casa uneia dintre cele mai cunoscute familii din regiune. Este un serviciu de tip bed and breakfast, conceput pentru un public rafinat ca o inițiativă de sustenabilitate, pentru CRD. Camerele poartă numele membrilor familiei, fiecare cu propria poveste, care se vede și în designul individual, completat de numeroase fotografii și documente de familie.

Istoria locului începe cu o poveste de dragoste: Augustin Rațiu a dorit să-i ofere tatălui său Nicolae, preot în Petreștii de Jos, casa din Turda unde acesta s-a îndrăgostit de mama sa, Ludovica. Pentru a marca acest moment un al doilea spațiu de cazare - Moara Gaia - va fi deschis în vechea rezidență a acesteia.

DACIKA, Casa de bijuterii Micri

Dacia este mai mult decât ținutul dintre Nistru și Tisa, ale cărui nemăsurate bogății naturale și spirituale au fost apărate de-a lungul secolelor, cu curaj și îndârjire, de oameni inteligenți, de animale legendare și de zei puternici. 

Dacia este mai mult decât legiunile, regimentele sau brigăzile înființate ca să îl apere. Dacia este mai mult decât un nume de marcă comercială, un brand sau un produs. Dacia reprezintă patrimoniul cultural transmis de-a lungul generațiilor, de mai bine de două milenii. Dacia inseamnă energia spirituală a înaintașilor, Dacia inseamnă moștenirea lăsată urmașilor.  
Dacia este conștiință dăinuirii.  
   
Din Dacia, tezaur al culturii și civilizației pe care cu mândrie o reprezentăm, am cules cu dragoste și pasiune emoțiile și simbolurile pe care le-am investit în colecția DACIKA. Marcă comercială inregistrată a casei de bijuterii Micri, DACIKA este proiecția în prezent și în viitor a unui trecut imemorial, marcat de o impresionantă mitologie și de simbolistică remarcabilă.   
   
Lupul dacic este principală sursă simbolică a colecției DACIKA. Împrumutându-și forma stindardului purtat în luptă de războinicii daci, Dracon reprezintă sincretismul spiritual lup-dragon-șarpe ce a devenit simbol al civilizației geto-dace. Acesta înglobează elemente totemice, cu rol protector și inițiatic. Incărcătura sa simbolică îl plasează în teritoriul mitologic al zeului suprem Zamolxis și îl conectează cu legenda Marelui Lup Alb. Dracon este considerat în cultura populară drept protector al dacilor și al urmașilor acestora.  

Pentru realizarea acestei bijuterii au fost folosite, cu mândrie și pasiune, simboluri de origine geto-dacică.  Acestea îi conferă un rol spiritual de protector al persoanei ce o poartă, împrumutându-i acesteia curaj și energie creatoare.  

Cetatea Sighișoarei, locul legendelor medievale de Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank

Sighișoara, orașul medieval situat în județul Mureș, pe valea râului Târnava Mare, a fost unul dintre primele locuri care mi-au fost recomandate să le vizitez, atunci când am venit în România, în urmă cu 4 ani.

Atunci când am ajuns acolo, am înțeles cu ușurință de ce. Sighișoara este un portal în timp, un oraș care respiră istorie cu fiecare clădire și fiecare stradă.

Istoria scrisă a Sighișoarei începe în 1280, deși începuturile ei se duc mult în timp, în secolul al II-lea i.e.n., pe vremea când zona era o așezare dacică. Odată cu venirea saxonilor în Sighișoara, pe la 1191, locul a evoluat treptat de la rural la urban, a supraviețuit invaziilor, devenind un apreciat centru pentru meșteșugari și Burg (oraș).

Până în secolele XV-XVI, Sighișoara devenise deja unul dintre cele mai importante orașe din Transilvania. Munca artizanilor și meșteșugarilor de origine germană reprezenta baza economiei locale. Se estimează că pe atunci, orașul găzduia în jur de 15 ghilde și 25 de bresle meșteșugărești. 

Pe lângă istoria complexă pe care o are, Sighișoara este și o sursă bogată de povești. Orașul este locul unde, legendele spun, că Vlad Țepeș – sau “Dracula”, așa cum este cunoscut în cultura populară – s-ar fi născut. Adevărat sau nu, cert este că Sighișoara este orașul în care tatăl lui Dracula, prințul valah Vlad Dracul a trăit în exil.

Sighișoara are o structură de poveste, împărțită între centrul istoric, care este parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, și Orașul de Jos. În fiecare an, în luna iulie, în centrul istoric are loc Festivalul Medieval. Dacă vreți să vedeți orașul cât se poate de viu și energic, vă recomand cu căldură să îl vizitați în iulie. Pentru oameni ca mine, care sunt obișnuiți să trăiască în fiecare zi în freamătul urban, înconjurați de tehnologie, Festivalul Medieval poate fi o lecție fascinantă de istorie. 

În centrul istoric poate fi vizitat Turnul cu Ceas, construit în 1360, cu o panoramă deosebită, unde unde pot fi văzute și direcțiile către cele mai importante orașe din lume; Biserica Mănăstirii, o biserică luterană a cărei construcție a fost inițiată în 1291 de Ordinul Dominican și Muzeul de Arme, unde există o colecție interesantă de arme medievale. 

Nu puteți vizita Sighișoara fără să urcați Scara Școlarilor, o scară veche cu acoperiș de lemn, care vă va duce către alte locuri incredibile: Biserica din Deal, Cimitirul și Liceul Teoretic Joseph Haltrich. 

Orașul de Jos este perfect pentru plimbări lungi. Priveliștea și străzile nu vă vor plictisi. Și dacă timpul nu este o problemă, atunci vă recomand să vă luați o zi să vizitați satele șăsești din jurul Sighișoarei. Acolo veți descoperi o altă cultură frumoasă.

Se spune că “lumea este ca o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o singură pagină”. Sighișoara, vă pot asigura, este un roman întreg pe care trebuie să îl citiți până la ultima literă.

Cetatea Făgăraş, Cel mai impunator moment al zonei

View fullsize

Cetatea Făgăraş reprezintă cel mai impunător monument al zonei, a cărei construcţie a debutat la sfârşitul secolului al XIV-lea şi a continuat până la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind precedată de o fortificaţie din lemn, înconjurată de un şanţ şi val de pământ, datată în secolele XII - XIII.

În secolul al XV-lea, cetatea de piatră, cu o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastionare la colţuri şi un turn de avanpost de tip barbacană, era o fortificaţie militară care corespundea sistemului de fortificaţii occidentale, introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea. Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară.

În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale – construcţia bastioanelor, modificări stilistice şi artistice, amenajarea şanţului –, stabilesc forma actuală a cetăţii. Atunci, cetatea se prezenta ca o adevărată curte princiară, rolul de bază pe care l-a jucat fiind acela de reşedinţă pentru principii Transilvaniei şi soţiile acestora, ca şi de centru administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului.

Asaltată şi atacată de nenumărate ori, cetatea Făgăraşului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată, din 1500 şi până la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind identificate 15 asedii ale cetăţii.

După 1696, a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare (după 1867) şi române (după Marea Unire din 1918), iar între anii 1948-1960 a fost transformată în închisoare comunistă.

Puiu Manu, Cel mai longeviv creator de bandă desenată din lume

View fullsize

photo credit Nazarie Mihai

Cel mai longeviv creator de bandă desenată din lume este un român, Puiu Manu, astăzi în vârstă de 88 de ani, cel care a fost nelipsit din copilăria multor generații prin revistele și cărțile pe care le-a ilustrat. 
  
Puiu Manu, cel care ne-a stimulat fantezia prin paginile colorate din revistele Luminița, Arici Pogonici, albumele pentru copii, cărți de colorat și materiale didactice, a realizat prima sa bandă desenată în 1955 și a fost prezent în paginile vechii reviste “Cutezătorii” de la primul număr și până la ultimul. Prolificul grafician lucrează și astăzi cu aceeași pasiune la benzile desenate găzduite de noile  publicații. 
 
Împreună cu scenaristul său, Marius Lestaru, Puiu Manu realizează și semnează lunar scurte povestiri în imagini, sub genericul “Istoria e cea mai frumoasă poveste”. „Lumea se tot miră cum de mai lucrez la vârstă mea. Păi, le răspund, nu pot să mă abțin! Această revistă este un proiect de suflet și mă bucură faptul că și copiii din ziua de astăzi iubesc banda desenată.’ 
  
Desenele sale au fost incluse în expoziția permanentă a muzeului de renume de la Bruxelles al Benzii Desenate Internaționale, panou inaugurat cu ocazia expoziției BD-ului românesc și plasat între titanii în domeniu. A fost toată viața un artist pasionat de munca sa, un adevărat freelancer dedicat talentului său, care a desenat aproape în fiecare zi din viața sa și încă susține BD-ul românesc prin multiplele proiecte care îi sunt pe planșetă.