Castle Hotel Daniel, Răsfăț nobiliar

"Pereți seculari și arcade grațioase, saloane intime și apartamente spațioase – oaspeții noștri vor savura atmosfera autentică a unui castel renascentist. Opt camere cu design unicat, savoarea elegantă a bucatelor tradiționale, excursii tematice și răsfăț nobiliar vă așteaptă la Castle Hotel Daniel.” – începând de August 2014 așa își întâmpină Castelul Daniel oaspeții. Pensiunea este amenajată într-un castel renascentist din secolul al 17.-lea, după un concept de boutique hotel. Castle Hotel Daniel păstrează atmosfera și toate elementele arhitecturale ale unui monument istoric , printre care blazonul sculptat al familiei din 1669, sau picturile murale din 1680, oferind în același timp cel mai înalt confort al timpurilor noastre.

“În 2009, am aflat despre existența castelului și despre faptul că este de vânzare dintr-un album intitulat Ținutul Conacelor, și am hotărât să-l cumpărăm. Au urmat 5 ani de cercetări și restaurări, pentru ca în August 2014 să deschidem porțile Castle Hotel Daniel.” – povestește Rácz Lilla, proprietara".
 
Cele opt camere unic amenajate, păstrează și ele istoria castelului prin povestea și denumirea lor. Astfel, într-una din camere se regăsește o scenă cu plata birurilor la Poarta Otomană de către Principatul Transilvaniei, solie la care însuși contele Daniel a fost trimis principal, scenă după care și camera respectivă  și-a căpătat denumirea de Camera Constantinopol. 
 
Apartamentul cu Lebăda, o cameră spațioasă cu șemineu, și pat cu baldachin, și-a căpătat denumirea după blazonul familiei, care se află pe peretele dinspre exterior al camerei.

O altă cameră cu o atmosferă aparte este Camera Poarta Castelului, care este amenajată în încăperea boltită care înainte servea ca și intrarea în castel. Dacă până la sfârșit de secol 19. portarul castelului obișnuia să se încălzească la sobă în asteptarea musafirilor sosiți la castel cu caleașca, astăzi oaspeții pot savura o cină romantică la flăcările șemineului.
Conceptul gastronomic urmărit la castel este același cu conceptul de design interior, și anume reinterpretarea unor bucate tradiționale conform exigențelor culinare moderne. Astfel, oaspeții cazați la castel pot să încerce o supă gulaș reinterpretată, bazată pe aceleași ingrediente ca și gulașul tradițional, însă mult mai ușoară și cu o concentrație intensă de gusturi, sau o reinterpretare cremoasă de mămăligă cu brânză.  
 
“În toate serviciile pe care le oferim de la cazare, masă și activități punem un accent foarte mare pe experiența deosebită oferită oaspeților. Pe partea culinară de exemplu, organizăm și cine tematice, cum ar fi Festinul Renascentist cu acompaniament de muzică veche, Cină Vânătorească la ceaun cu foc de tabără, sau Cină Gourmet de 5 feluri cu degustare de vinuri”.
 
Pensiunea se situează în Transilvania, la 50 de km de Brașov, în Depresiunea Baraoltului.  Zona denumită de către localnici Ținutul Pădurilor, este una nedescoperită încă, dar care ascunde adevărate comori pentru turistul în căutare de natură neatinsă, cultură și experiențe autentice.

Cum la Castle Hotel Daniel toate au o poveste, proprietarii au grupat numeroasele obiective turistice ale zonei  în excursii tematice. În Ziua de Meșteșuguri Tradiționale de exemplu, oaspeții vor afla secretele transmise din generație în generație a unor meșteșuguri caracteristice zonei, ca și pictatul mobilei, sau fierăritul tradițional. Participând la Ziua Preistorică, ei pot descoperi cel mai întreg schelet de mastodon din întreaga lume, iar cei care preferă natura neatinsă de om, se pot îndrepta cu bicicletele către Rezervația Naturală Cheile Vârghișului.

DOR de ROST, Orizontul privirilor românești

Fotografie: Razvan Voiculescu

Fotografie: Razvan Voiculescu

‘Se spune că atunci când ne naştem uităm tot ce era esențial de ştiut. Şi apoi ne ia o viaţă întreagă să le-nvăţăm din nou. Albumul ‘DOR de ROST’ - ca şi ‘ROST’, cel dinaintea lui (cu care împarte aceeaşi poveste, dar nu şi aceleaşi poveşti), e o colecţie de căutări.

Am început prin a căuta Rostul românesc. I-am aflat pe păstrătorii lui. Şi cunoscându-i pe ei, am început să mă recunosc pe mine. Câteodată într-o vorbă pe care mi-au spus-o, altădată într-un gest, de multe ori chiar şi într-o tăcere. Şi nu de puţine ori într-un blid aburind…  

Și dacă mi-e îngăduit să-mi doresc ceva, după ce veţi parcurge acest album, e vorba de un singur lucru: porniţi la drum! Cu siguranţă, veţi găsi comori. Esenţe, gusturi şi stări româneşti”.

Acestea sint cuvintele cu care fotograful Razvan Voiculescu îi întâmpină pe cei ce deschid cel mai recent album al său.

‘DOR de ROST’ a fost lansat la sfârșitul lui 2015 - doi ani după prima parte a aceluiași proiect, intitulată “ROST – esențe, gusturi și stări românești”.

Ca si volumul anterior, este impresionant: 320 de pagini în condiţii grafice de excepţie şi o colecţie de ipostaze ale rostului: meşteşuguri, obiceiuri, momente, poveşti de viaţă.

E un album pe care, odată ce îl parcurgi, ajungi sa vezi fragmente ale unei lumi fascinante, pe care în vuietul vieții contemporane, multi o credeam pierdută: satul românesc. E o lume veche, de emoții intense și întinse cât o țară – despre cele bine orânduite, ‘ale noastre’. 

Ambele volume ale proiectului ROST au avut ca punct de început ideea unei lumi aflate la apus. În satele şi oraşele mici ale României, multe dintre meştesugurile tradiționale se pierd, încet-încet. Auzim din ce în ce mai des despre „ultimul fierar”, „ultimul potcovar”, „ultimii rapsozi”. Oamenii aceştia, ce îşi ştiu rostul străvechi, de multe ori tangent cu magia – nu au pe nimeni care să-i urmeze. E posibil ca ideea de ROST – pe care o reprezintă aceşti păstrători de tradiţii, prea puţin cunoscuţi sau chiar complet uitaţi – să nu mai existe mâine.

Răzvan Voiculescu și-a propus ca prin obiectele de artă fotografică pe care e creează să aducă în faţa publicului poveştile şi chipurile acestor oameni. 
Mai mult, albumul este însoțit de o hartă artizanală a „Păstrători de Rost” și de un DVD cu scurtmetraj. 

Dincolo de impactul cultural, beneficiul social al proiectului este acela de a oferi o alternativa de modele, de ‘eroi ‘: autentici, umani, uneori plini de riduri dar și de povești. 

Pachetul ‘Dor de Rost’ (album de fotografie + DVD + harta) poate fi achizițonat prin studioul lui Răzvan Voiculescu. 
Contact: 
razvanav@yahoo.com
facebook.com/ROSTromanesc

În ultimă instanță, proiectul este unul de apropiere și apropriere – de recunoaștere a celor ce păstrează rostul, de recuperare a valorilor pe care ei le reprezintă și de re-însușire de către publicul larg (mai ales cel urban) a unor modele ce țin de identitatea noastră.

Text: Silvia Dogaru

Maestrul Radu Beligan, Secretul biblic al longevitatii este iubirea

“În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: „Care este secretul longevităţii dumneavoastră?”. Cât încă mai am răbdarea să le raspund, le spun că, după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii.

Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.”

Radu, proaspăt absolvent de liceu, n-a fost iniţial acceptat la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică. „I-am scris o scrisoare Luciei Sturza Bulandra. Nu ştiu nici astăzi ce m-a determinat s-o scriu şi nici de ce am hotărât să i-o trimit ei şi nu altcuiva”, zice maestrul. Scrisoarea a impresionat-o atât de tare pe doamna Bulandra, încât l-a chemat pe Radu la un curs de-al dumneaei. Atunci a descoperit talentul pe care-l ascundea Radu Beligan şi i-a spus că dacă o să fie serios şi muncitor, va avea success.

Are în palmares peste 82 de roluri, a fost directorul Teatrului Naţional, preşedintele Institutului Internaţional de Teatru timp de 3 mandate (legale ar fi fost două, dar a fost schimbat regulamentul numai ca să-şi mai poată păstra maestrul funcţia o perioadă de timp), la 26 de ani s-a înhămat în crearea unei companii de teatru, iar la 97 de ani, resemnat cu faptul că nu mai are mult prea de trăit, continuă să ţină spectacole pentru cei care au urechi să-l asculte şi care au destulă răbdare să înveţe ceva de la dânsul.

“Regret? Nu am niciun regret. Nu pot să am. Fata mea spune "cine nu are un regret?'' Uite, eu nu am! Am trăit şi momente proaste, dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor le-aş spune să nu regrete niciodată ceea ce au făcut. Să regrete ceea ce nu au făcut.

Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense – Premiul Nobel, Premiul Oscar, Medalia olimpica de aur, etc. – dar micile placeri ale vietii sunt la indemana tuturor. O bataie prieteneasca pe umar, un sarut pe obraz, prinderea unui crap de doua kilograme, o luna plina, un loc liber ca sa-ti parchezi masina, un foc care arde in vatra, o masa buna, un apus de soare magnific… Nu va incapatanati sa cuceriti marile premii. Multumiti-va cu bucuriile marunte. Ele exista pentru fiecare dintre noi. Din plin.

A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber. Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti tanar si mai tanar cand esti batran. Viata se scurge ca o permanenta si progresiva detestare de prejudecati si de constrangeri. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.
Tinereţea e în sine o sărbătoare, dar când înţelegem asta deja e prea târziu.
 
Vă mulţumesc pentru toate învăţămintele cu care dulce m-aţi împovărat de-a lungul atâtor ani. Am călătorit frumos împreună. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette: „Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi”.
 

 

Galateca, Galeria de arta contemporana si design

Fondata in decembrie 2012, Galeria de arta contemporana si design Galateca, din Bucuresti, situată în inima orașului într-o clădire istorică, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“,  se defineste ca un spatiu viu si modern, ce a  devenit în scurt timp o referință, o platformă de promovare a proiectelor originale de artă și design.  Premiile obținute la Londra, la London Fashion Week pentru proiectul Untamed Skin, participările la Salonul de arta “Art Safari” și activa prezența în diferite centre culturale europene sunt doar câteva repere sugestive ale evolutiei dinamice, în armonie cu ceea ce se întâmplă în lumea artistică internațională și românească.

Artiști români și străini, precum Simon Henwood, Roberto Coda Zabetta, Alessio Maximilian Schroder, Timon Botez, Frederic Liwer, Predrag Popara, Constantin Flondor, Magda Pelmus, Bogdan Pelmus, Vlad Tenu, Valeriu Mladin, Ioana Sisea, Radu Pop, Cătălin Năstăsoiu, Alexandra Abraham, Albert Sofian, Daniela Fainis, Mircea Roman, Cornel Brad sau Dan Raul Pintea au creat proiecte inedite în colaborare cu Galateca.

Peste 50 de expoziții și proiecte culturale, în țară și străinătate definesc traiectoria acestui adevărat hub cultural a cărui strategie coerentă de promovare a valorilor românești cuprinde și programul „Romanian Art Energy”, organizat impreună cu ONG partener Neo Art, precum și cele două direcții definitorii pentru spiritul Galateca: design-ul și arta contemporană internațională. 

Galateca este o platformă de explorare a multiplelor teritorii și forme de exprimare artistică: de la benzi desenate la artă video, de la tablouri și desene la instalații și „happenings”, workshopuri, cursuri, de la artiști contemporani români ce au succes în străinătate la artiști ce au făcut istorie, de la ie ca simbol identitar și colecții vintage până la couture, de la maeștri clasici la artiști internaționali multidisciplinari. 

O declinare a spaţiului expoziţional este NeoGalateca, gallery shop-ul asociat, în care poţi descoperi tot timpul anului cadouri de artă şi design semnate de artişti şi branduri româneşti şi internaţionale. Pentru a fi mai aproape de consumatorii de artă a fost lansată şi varianta virtuală neogalateca.com. Camerele acestui spaţiu pot găzdui şi proiecte inedite de artă şi design, cel mai nou concept BLACK CUBE fiind lansat la sfârşitul lunii martie.

Galeria de arta contemporana si design Galateca, Str. C. A. Rosetti, nr. 2-4

www.galateca.ro / www.neogalateca.com

 

Simona Miculescu, Piruete diplomatice pe scena lumii

photo credit UN Photo / Cia Pak

In diplomatie, mandria de a fi roman este motorul perpetuu, apararea si promovarea interesului national fiind esenta acestei profesii.  

Calatoria mea prin viata, plina de momente unice, transformationale, a fost mereu potentata de mandria de a fi roman, incercand sa (re)construiesc imaginea tarii. De la postura de prima femeie purtator de cuvant din istoria MAE, la primul meu post diplomatic la Washington, ca atasat de presa al Ambasadei Romaniei, creator al primului site oficial al Romaniei pe Internet. Sau de la pasionantele “aventuri” profesionale in Kosovo si Irak, la cei patru ani extraordinari petrecuti la Cotroceni, ca si consilier prezidential de politica externa, si prima femeie cu rang diplomatic de ambasador. 

Sunt un pasionat colectionar de experiente speciale, dar exista un moment solemn trait adesea cand eram ambasador extraordinar si plenipotentiar, reprezentant permanent pe langa Natiunile Unite: momentul in care ridicam placuta cu numele Romaniei, in acest for universal, cerand cuvantul pentru a exprima pozitia tarii mele! Simt si azi mandria aceea!

Acum, in calitate de reprezentant al Secretarului general ONU si director la Oficiului ONU de la Belgrad, slujesc 193 de tari, nu doar Romania. Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu acest lucru, dar ea continua sa fie miezul fierbinte al eforturilor mele de fiecare zi, de fiecare clipa.

Tot ce stiu este ca cel mai profund mod de a-mi exprima mandria de a fi roman este sa fac totul ca Romania si romanii sa fie mandri de mine!