Square Art Studio, Proiect de suflet

Irina Riscu și Alex Stanciu sunt doi tineri arhitecți, care după câțiva ani buni de activitate în birouri de profil, au simțit că munca într-un astfel de mediu nu îi mai satisface pe deplin și și-au dorit un spațiu unde să poată da frâu liber imaginației, viziunii și creativității lor.

Astfel, în anul 2013, a luat naștere Square Art Studio sau mai bine spus, proiectul lor de suflet. În primii doi ani, proiectele lor au fost mai mult canalizate în domeniul arhitecturii și urbanismului. Însă, spre sfârșitul anului 2015, au simțit că vor să facă mai mult, așa că au înclinat balanța către designul de produs și decorațiuni interioare, pornind într-o călătorie prin universul ideilor. 

De aici, cu o rapiditate nebănuită, s-au legat ca într-un puzzle, idei inspirate din arhitectura tradițională, întoarcerea la origini, arta, meșteșug și spiritualitate, conturându-se astfel primul lor proiect „Case tradiționale și îngeri”.

Colecția cuprinde căsuțe de pânză inspirate din arhitectura tradițională românească din diferite zone ale țării, având câte o căsuță specifică fiecărei zone: Maramureș, Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia și Banat. Cât despre îngeri, fiecare căsuță are un înger spiritual.
Căsuțele au fost foarte îndrăgite, motiv pentru care au ajuns în casele și sufletele multor oameni din România, dar și din întreaga lume. Pentru că au avut un mare succes, ele pot fi găsite astăzi în mediul online dar și în diverse magazine din România, sub diferite forme, de la miniaturi decorative până la perne de canapea și fotolii puf.

Oana Vaideanu, Smiles Bags

Eu sunt Oana, iar SmilesBags este brandul conceput de mine si de sotul meu, Gaspar Chilingarov.

Smiles Bags este o poveste despre lucruri care dureaza, despre diferentele dintre oameni care acorda frumusete relatiilor si despre bucuria de a trai.

Colectia de genti Lifetime Companion reflecta aceste idei prin materialul pe care l-am folosit, designul minimalist si functionalitate. Ea este inspirata din modelul natural al pielii de vita nefinisate, tabacite vegetal. Vergeturile, zgârieturile și nuanțele de culoare aduc valoare imaginii simple a genții, tranformând fiecare model în unicat. Cu trecerea timpului, pe parcursul călătoiei, va aduna experiențele celui care o va purta, sub formă de amintiri. Își va schimba culoarea acolo unde va fi atinsă și va îmbîtrâni cu grație, devenind mai frumoasă.

Ce spune sotul meu, designerul Smiles Bags despre geanta?

”Am creat o geantă care va fi cu adevărat a ta - te va însoți pe parcursul vieții, completându-ți stilul, în fiecare moment.”

Dr. Mihai Gavrilă, Chirurg ortoped

Cred că toată viaţa am trait sub semnul miracolului. Poate tocmai de aceea am ales ortopedia pentru că am simţit miracolul prezent în actul chirurgical. Prima intervenţie la care am asistat a fost la sfărşitul anului întâi de facultate. Era o fractură la un copil în urma unui accident rutier. Sentimentul pe care l-am avut atunci la sfârşitul operaţiei a fost unul de bucurie, că totul a fost pus la loc şi va fi bine, copilul se va vindeca.

Obişnuiesc să le spun studenţilor mei că osul este o structură vie, o bijuterie a naturii, iar noi lucrăm în disciplina noastră cu acest miracol viu. Nu noi suntem cei care vindecă, ci doar cream condiţii pentru ca resursele vindecătoare prezente în trupul uman să se poată manifesta.

Miracolul m-a însoţit pe tot parcursul vieţii mele prin oamenii pe care Dumezeu i-a adus în calea mea şi oportunităţile pe care aceste întâlniri mi le-au deschis. Aşa a fost şi cu medicul ortoped american care în urma cu 10 ani m-a invitat să merg în SUA şi să lucrez cu el pentru a vedea şi un alt fel de chirurgie ortopedică. Era un specialist de primă mână, fiind axat pe chirurgia umărului. Această vizită de 5 luni avea să mă orienteze pentru a mă supraspecializa în acest domeniu. Fiecare medic ortoped, specialist în umăr, pe care l-am întâlnit ulterior, a contribuit apoi la consoliodarea şi aprofundarea înţelegerii şi tratării patologiei existente la acest nivel.

Educaţia primită de părinţii mei a fost una legată de apartenenţa la acest neam şi loc, de aceea nu am ales să plec din ţară. Cred că există posibilitatea dezvoltării şi afirmării pe această nişă de patologie, aşa cum cred că ne putem afirma ca naţiune, însă acesta este deja un alt miracol.

Romanian Art & Craft sustine meşterii populari din România

"Stim cu totii cat de greu este in zilele noastre sa pastram traditiile si mestesugurile romanesti, sa le ducem mai departe din generatie in generatie asa cum obisnuiau strabunii nostri si, mai ales, sa le promovam. Cu toate ca astazi au inceput sa fie din ce in ce mai apreciate si mai cautate produsele traditionale si handmade, mesterii nostri populari au ramas intr-un con de umbra, neavand posibilitatile si resursele necesare pentru a beneficia de expunerea si vizibilitatea pe care ar merita-o.

Stim cata munca si cata rabdare se ascunde in spatele muncii lor, cat talent, cata iscusinta si cat timp investit. Stim ca realizarea broderiei unei ii poate dura chiar si o luna de zile si ca procesul de incondeiere a oualor este extrem de solicitant si de migalos.

Din acest motiv, noi, echipa Art&Craft, am decis sa sustinem mesterii populari si sa ii ajutam sa isi promoveze si comercializeze produsele, constienti fiind ca fara sprijinul nostru munca lor ar fi in zadar.

Pe langa faptul ca de ani de zile avem un departament de Achizitii care merge frecvent direct la mesterii populari acasa, pentru a alege cele mai frumoase produse pentru magazinele Art&Craft din aeroporturi si pentru magazinul online www.artandcraft.ro, noi am hotarat, incepand cu luna ianuarie 2016, sa facem o serie de drumetii prin tara si sa realizam fotografii si video cu procesul de executare a produselor mesterilor populari, materiale ce vor fi utilizate pentru promovarea acestora si pentru a arata autenticitatea si unicitatea produselor traditionale.

Am inceput cu zona Bucovinei, unde am fost fascinati sa descoperim cum se tese o ie, manual sau la razboiul de tesut, cum se sculpteaza obiecte in lemn, cum se modeleaza lutul pentru a da nastere unor vase superbe din ceramica sau cum se incondeiaza ouale, in diverse tehnici: ceara, vopsea, ceara si vopsea.

Romanian Business Leaders Summit, "Davos românesc"

Totul a început în toamna lui 2010 cu niște discuții în care Mihai Marcu a întrebat-o pe Andreea Roșca dacă vrea să organizeze un posibil „Davos românesc”.  În ianuarie - februarie 2011, întâlnirile au continuat în trei, alăturându-se și Sorin Axinte (Axu). Apoi a venit și Lucian Butnaru, care a întregit cvartetul de cofondatori ai Romanian Business Leaders (RBL). În martie 2011 aveam prima întâlnire cu membrii viitorului board. Nu era un consiliu consultativ, ci o trupă de oameni cu bună-credință și cu ceva reputație, care trebuiau să-și suflece mânecile. Și a început treaba.

La conferința de presă de lansare a Summit-ului, în septembrie 2011, reacția generală a invitaților și a presei a fost una normală: de la circumspecție politicoasă la neîncredere zâmbitoare. Summit-ul RBL era o încercare fără precedent de a coagula noul val din mediul privat de business într-o voce clară și într-o acțiune concretă, cu scopuri dincolo de buzunarele proprii.

În acei ani, antreprenorii și managerii români din noul val erau doar o sumă de indivizi izolați și stresați, nebăgați în seamă nici de stat, nici de „greii” din lotul capitaliștilor de cumetrie. Cu afacerile înghesuite de încă proaspăta criză care „tăvălugise” economia românească 3 ani deja, ne-am strâns aproape 150 de oameni. Sentimentul dominant era că dacă nu facem ceva repede, România n-are mari șanse să fie țara în care să vrem să ne creștem copiii. Cei mai mulți dintre participanți sperau să se întâmple acolo altceva decât o conferință de business obosită și tristă, după modelul clasic: niște decidenți din politică sau administrație spun fie niște chestii știute de toată lumea, fie niște lucruri pe care nu le cred nici ei, iar cei din business se plâng iar că nimic nu merge în țara asta și e numai vina altora, după care toată lumea mai schimbă niște cărți de vizită pe holuri și a doua zi toată lumea se trezește cu gustul amar că n-a rezolvat nimic.

Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, primul Summit RBL ar fi fost și ultimul. În sesiunea de final, unul din participanți (Dragoș Roșca, devenit mai târziu membru de board) spunea cu uimire evidentă că n-a mai simțit asemenea entuziasm pentru o idee din studenție. Cinismul românesc tradițional deja zăcea pe jos, făcut bucăți. RBL devenise o comunitate de oameni, în loc de o simplă conferință de business.

De-a lungul anilor, proporția de proiecte noi care au supraviețuit primelor 3 luni de după Summit-uri a fost undeva pe la 50%. Destul de bine pentru o fundație „începătoare” și niște echipe de „șefi” (fiecare în business-ul lui) pe care îi ținea împreună doar o idee altruistă. Doar că, în multe cazuri, apăruse o empatie mai greu de bănuit la început. 

Din fericire, ideii RBL îi venise și ei timpul.

La 4 ani de la primul Summit, facem împreună România o ţară mai bună pentru business cu 160 de membri şi o comunitate extinsă de peste 500 de antreprenori şi intraprenori. Am făcut astfel România o ţară mai bună pentru cel puţin 17.000 de români, prin proiecte precum Ghidul Practic pentru Antreprenori, Ateliere de Antreprenoriat, Vreau să fiu Antreprenor, Mentoria, Re>Patriot sau (profesorii) Merito.