Artesana. Arta lactatelor naturale si sanatoase.

credit foto: repatriot.ro

Campania #Diagnostic85

Alina si Daniel Donici, fondatorii brandului Artesana, au participat la campania umanitara #Diagnostic85, campanie organizata de ‘La primul bebe’.

Cei doi fondatori, pe post de ghizi, au pus umarul la aceasta campanie si au licitat un tur complet al fabricii, transport, cazare și, la final, un coș cu produse Artesana, pentru 3 mămici si copiii lor.

Fabrica Artesana a fost astfel gazda unui tur în care oaspetii au putut vedea cum se prepară iaurturile preferate ale copiilor, principii urmate in fabricarea acestora și ce însuflețește echipa Artesana.

Oaspeții Artesana au vizitat si o ferma de 60 de animale situata la 20 de km de Tecuci, ferma administrata cu dedicatie de o familie cu doi copii.

"Pe lângă dificultăţile legate de alimentaţia copiilor, trebuie să fim foarte atenţi la educaţia lor, trebuie să îi educăm cu bun simţ şi să îi învăţăm să citeasca etichetele, sa se descurce singuri, pentru că nu ştim ce se va întâmpla în viitor.“ Alina Donici

Masa-Casa. Un concept nutritional antiaging cu grija pentru gust.

Dupa ce a dat aripi si jaratic Pegas-ului Andrei Botescu mai da drumul unui proiect neobisnuit in domeniul nutritiei si sanatatii, impreuna cu Anamaria Georgescu - Masa-Casa, un concept nutritional antiaging cu grija pentru gust.

‘Aventura noastra a inceput din pasiune si amuzament intre prieteni, testand, gustand si mancand impreuna (de unde - Masa) la fiecare dintre noi acasa (de unde - Casa).

MASA - CASA este un concept unic, ce isi propune sa exploreze si dieta ketogenica/low carb, combinand elemente din bucataria locala romaneasca cu elemente din zone indepartate, unde am calatorit si experimentat retete delicioase.

Revolutia alimentatiei low carb este in plina desfasurare la nivel mondial, acest stil de alimentatie romitand un control al greutatii, dar si sustinerea sanatatii si chiar prelungirea vietii (lifespan, health span).

Pentru a ne sustine noul stil de viata sanatos am deschis primul restaurant din Bucuresti specializat pe dieta ketogenica, pe strada Mihai Eminescu 206, intr-o locatie micuta. Aici gatim printre  altele pizza cu continut scazut de carbohidrati cu blat din faina de migdale si fibre de in. La fel burger sau paine low carb si chiar prajituri si torturi din care te poti infrupta fara sa te simti vinovat ca ai exagerat cu consumul de zahar si carbohidrati.

Pe langa faptul ca ne simtim grozav de cand nu mai mancam zahar, vizitele la dentist au disparut, iar kilogramele in plus s-au topit fara sa revina

Experimentam si inovam mereu noi retete si combinatii culinare cu gandul sa obtinem si sa oferim o dieta sanatoasa, bazata pe ingrediente sustinute sezonier.’

Lactag. Compania care rescrie continuu povestea gustului bun, proaspăt și natu

View fullsize

Astăzi una dintre cele mai mari fabrici de prelucrare a laptelui din România, cu o istorie de peste 60 de ani, Lactag a luat ființă în 1956, la Costești, județul Argeș, sub numele fostei Întreprinderi de Industrializare a Laptelui, o societate cu capital integral românesc. Cu o capacitate de producție de peste 50.000 litri de lapte/zi, Lactag – acum o companie cu capital privat – a rămas în memoria colectivă ca unul dintre cele mai frumoase și apreciate branduri românești de tradiție.

Schimbarea acționariatului majoritar și preluarea companiei de către Robert Iriza şi Adriean Asan-Mic în 2012, care pregătesc un viitor ambițios pentru Lactag, investind în noi linii de producție, în logistică și în acțiuni de marketing, fac din companie un brand cu notorietate națională. Aceștia diversifică linia de produse lactate, decid intrarea pe piața mezelurilor din România și extinderea spre zona de retail, prin deschiderea magazinelor „Pe gustate” – cu un succes răsunător în rândul consumatorilor.

Prin aceste măsuri și datorită calității produselor naturale, procesate din lapte provenit din fermele românești, Lactag ajunge să producă atât sub marcă proprie, cât și sub marca unor lanțuri de hipermarketuri arhicunoscute în România, precum Carrefour, Cora, Auchan, Kaufland și în rețeaua românească de magazine Annabella.

Astăzi, produsele Lactag ajung pe mesele românilor prin intermediul a peste 2000 de magazine din retailul tradițional. Pentru că într-un sector puternic industrializat și competitiv, produsele Lactag reușesc să ne amintească de calitatea și gustul natural și proaspăt al laptelui de țară.

Românii #iubescsalatele de secole. Eisberg le reinventează în mileniul III

Istoricii ne spun că oamenii consumă frunze de salată de cel puțin cinci milenii. Prima oară, consumul de salate apare documentat în Egiptul antic, de unde se răspândește în bazinul mediteraneean, prin greci și romani, iar de la ei în întreaga Europă.

Potrivit cercetătorului în gastronomie Cosmin Dragomir, la noi, istoria documentată a salatelor are doar câteva secole. Cele mai vechi menționări apar într-un manuscris brâncovenesc - o colecție de rețete atribuită Postelnicului Cantacuzino - găsit la începutul anilor '90 în arhiva Academiei Române de către cercetătoarea Ioana Constantinescu și publicat pentru prima dată în 1997 la editura Fundației Culturale Române (actualul ICR) sub titlul: “O lume într-o carte de bucate, manuscris din Epoca Brâncovenească”.

Din rețetele de acum trei secole devine clar că salatele erau, la mesele boierești și domnești, la temă cu gastronomia occidentală și pline de ingrediente suprinzătoare: andive, sparanghel, rădăcină de cicoare, capere, sfeclă roșie, rodie, stafide, morcovi etc. Cu adevărat important este faptul că salatele constituiau deja, un fel aparte de mâncare și nu doar „o garnitură” de însoțire a altor preparate. A se remarca și sezonalitatea evidențiată încă titlul capitolului: „Învățături de a face multe feliuri de sălături, după vremi”.

Și în acele vremuri, asezonarea și dressingul sunt cele care, adăugate, transformă o mână de verdețuri într-o salată. Musai ca dressingul să conțină o parte acidă: oțet, zeamă de lămâie etc. Iar dacă la 1700 tehnica era deja folosită, în primele noastre cărți de bucate tipărite în țările Românești lucrurile nu aveau cum să fie altfel.

Prin urmare, autorii de cărți de bucate – Kogălniceanu și Negruzzi (1841) și postelnicul Malochi Drăghici (1846) în Moldova, Maria Maurer (1847) și Crist Ioninn (1865) în Valahia - ca să-i cităm doar pe cei mai timpurii - menționează pe foarte scurt, ca fiind de la sine înțeles, tehnica prin lapidarul: „ca la orice salată”. Tot de aici conchidem că salatele erau un preparat atât de rutinat, de uzual, încât nu necesita texte explicative.

Nu avem cum să nu-l amintim aici și pe cel mai important gastronom român de după '89. În salatele fără legume din monumentala sa carte „Bucate, vinuri, obiceiuri românești”, Radu Anton Roman ne prezintă întâlnim salata ardelenească și cea de păpădie, care au în comun boiaua folosită la asezonare - semn clar că acestea culese din sate de la nord de Carpați.

Undeva pe drum, însă, probabil în timpul regimului comunist, relația românului cu salata s-a modificat. Poate în graba industrializării, poate pe fondul penuriilor, salata și-a schimbat forma și menirea. 1989 ne-a prins numind salată fie aperitivele tradiționale de sărbători, ca salada de boeuf, ori pe cele sezoniere (de vinete, de ardei copți). Iar salata cu frunze proaspete a fost „marginalizată” ca aperitiv de primăvară (la apariția lăptucii pe piață), ori ca garnitură secundară la felul principal. Iar aceasta din urmă, de obicei făcută cu varză și/sau legume de sezon.

După 1989 – mai precis, de prin 1995 - Eisberg a pornit într-o curajoasă misiune de a reda salatei statutul pe care-l merită pe masa românilor. Prin tot ce facem, încurajăm românii nu doar să considere salata un fel distinct de mâncare, gustos, versatil și ofertant – ci și să-și schimbe obiceiurile dietare nesănătoase și să aibă mai multă grijă de propria sănătate, incluzând mai multe salate în masa lui zilnică.