Cincşor.Transilvania.Case de oaspeţi, Autenticitate săsească în centrul Transilvaniei

Proud To Be Romanian înseamnă pentru Casele de oaspeţi Cincșor mai mult decât ancorarea într-un spaţiu geografic. Înseamna să descoperim cu pasiune şi cu mintea deschisă valorile locului, să imbrăţişăm tradiţiile multiculturale ale Transilvaniei şi ale României şi să oferim oaspeților nostri o experienţă gastronomică inedită – rețete vechi redescoperite, ingrediente de calitate din grădinile țăranilor, toate trecute cu maiestrie și creativitate prin mâinile unui bucătar chef pasionat, cu multă experiență – Adrian Boscu. Credem în oameni şi în puterea lor de a schimba lucrurile în locul în care se află – în cazul nostru în centrul Transilvaniei. Credem într-o Românie cu valori autentice, modernă şi deschisă, europeană.

Cincșor.Transilvania.Case de oaspeți este un concept care îmbină cultura și tradițiile locului cu natura și relaxarea. Cele trei locații își păstrează fiecare specificul ei, ele combină atmosfera autentică cu elemente de confort modern. 

Cincșor se află la poalele Carpaților, în centrul triunghiului Sibiu – Brașov - Sighișoara. Fosta școală, fosta parohie evanghelică și gospodăria țărănească în care se află Casele de oaspeţi din Cincşor, formează împreună cu Biserica Fortificată un ansamblu istoric, tipic pentru fostele sate săsești din Transilvania. La o distanță de aproximativ o oră de Cincșor se află Brașov, Sighișoara sau Sibiu. În imediata apropiere se află Țara Făgărașului cu Cetatea din Făgăraș, Mânăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, herghelia de cai lipițani din Sâmbăta de Jos sau tărâmul bisericilor fortificate la nord de Valea Oltului  – o zonă care încă așteaptă să fie descoperită.

Călin-Andrei Stan, Drumul către National Geographic

photo © Călin-Andrei Stan

Îmi plac aventurile, provocările și ador să descopăr locuri noi. Într-o zi am decis să renunț la viața de programator și să aleg calea artei, dedicându-mă în totalitate proiectelor fotografice.  
  
Pasionat de fotografie încă de pe băncile școlii, am avut primul interviu într-o revistă de specialitate în anul în care mă pregăteam de admiterea la o facultate cu profil informatic. Mi-am făcut “intrarea” în fotografia comercială în timpul facultății, iar de acolo și până a mă dedica full-time fotografiei nu a mai fost decât “un pas” - care a durat câțiva ani buni – dar care mi-a schimbat viața. 
Astăzi, am 30 de ani și o companie care se ocupă de proiecte foto-video, care îmi permite să fac ce mi-am dorit de la început: să fiu liber, să călătoresc, să nu stau “intre patru pereti”. 

Acum un an am decis că am nevoie de o schimbare de perspectivă și am lansat proiectul TheDrone.ro, un brand dedicat fotografiilor și filmărilor aeriene. Odată cu el am lansat proiectul “Infinite road to Transylvania”- o radiografie aeriană a șoselelor României. 

După ce imaginile mele cu șoselele din România au fost publicate în ediții Național Geographic din SUA până în Australia, după ce “Romania” a ajuns în CNN, BBC, Time, Business Insider, Frankfurter Allgemeine, CN Traveler și Washington Post, pot spune că proiectul meu a primit și prima recunoaștere “oficiala” internațională. Fotografia pe care am făcut-o, cu drona, la Cheia, a câștigat locul al II-lea în cadrul celui mai mare concurs internațional de fotografii din dronă, organizat anual de comunitatea Dronestagram împreună cu Național Geographic. Aceste apariții mi-au deschis drumul și spre o colaborare cu Național Geographic România, pe care am început-o în luna Ianuarie.  

Aventura cu drona prin România continuă! Uneori e suficientă o idee simplă, de efect, pentru a ajunge departe.  
 

Cetatea Sighișoarei, locul legendelor medievale de Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank

Sighișoara, orașul medieval situat în județul Mureș, pe valea râului Târnava Mare, a fost unul dintre primele locuri care mi-au fost recomandate să le vizitez, atunci când am venit în România, în urmă cu 4 ani.

Atunci când am ajuns acolo, am înțeles cu ușurință de ce. Sighișoara este un portal în timp, un oraș care respiră istorie cu fiecare clădire și fiecare stradă.

Istoria scrisă a Sighișoarei începe în 1280, deși începuturile ei se duc mult în timp, în secolul al II-lea i.e.n., pe vremea când zona era o așezare dacică. Odată cu venirea saxonilor în Sighișoara, pe la 1191, locul a evoluat treptat de la rural la urban, a supraviețuit invaziilor, devenind un apreciat centru pentru meșteșugari și Burg (oraș).

Până în secolele XV-XVI, Sighișoara devenise deja unul dintre cele mai importante orașe din Transilvania. Munca artizanilor și meșteșugarilor de origine germană reprezenta baza economiei locale. Se estimează că pe atunci, orașul găzduia în jur de 15 ghilde și 25 de bresle meșteșugărești. 

Pe lângă istoria complexă pe care o are, Sighișoara este și o sursă bogată de povești. Orașul este locul unde, legendele spun, că Vlad Țepeș – sau “Dracula”, așa cum este cunoscut în cultura populară – s-ar fi născut. Adevărat sau nu, cert este că Sighișoara este orașul în care tatăl lui Dracula, prințul valah Vlad Dracul a trăit în exil.

Sighișoara are o structură de poveste, împărțită între centrul istoric, care este parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, și Orașul de Jos. În fiecare an, în luna iulie, în centrul istoric are loc Festivalul Medieval. Dacă vreți să vedeți orașul cât se poate de viu și energic, vă recomand cu căldură să îl vizitați în iulie. Pentru oameni ca mine, care sunt obișnuiți să trăiască în fiecare zi în freamătul urban, înconjurați de tehnologie, Festivalul Medieval poate fi o lecție fascinantă de istorie. 

În centrul istoric poate fi vizitat Turnul cu Ceas, construit în 1360, cu o panoramă deosebită, unde unde pot fi văzute și direcțiile către cele mai importante orașe din lume; Biserica Mănăstirii, o biserică luterană a cărei construcție a fost inițiată în 1291 de Ordinul Dominican și Muzeul de Arme, unde există o colecție interesantă de arme medievale. 

Nu puteți vizita Sighișoara fără să urcați Scara Școlarilor, o scară veche cu acoperiș de lemn, care vă va duce către alte locuri incredibile: Biserica din Deal, Cimitirul și Liceul Teoretic Joseph Haltrich. 

Orașul de Jos este perfect pentru plimbări lungi. Priveliștea și străzile nu vă vor plictisi. Și dacă timpul nu este o problemă, atunci vă recomand să vă luați o zi să vizitați satele șăsești din jurul Sighișoarei. Acolo veți descoperi o altă cultură frumoasă.

Se spune că “lumea este ca o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o singură pagină”. Sighișoara, vă pot asigura, este un roman întreg pe care trebuie să îl citiți până la ultima literă.

O incursiune în istoria României la situl Sarmizegetusa, de Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank

S-ar putea spune că în domeniul în care lucrez, interesul pentru istorie sau cultură nu este prea mare. Cred, însă, contrariul – industria financiară s-a dezvoltat ca parte a culturii civilizației moderne, iar interesul pentru istorie merge mână în mână cu nevoia de a înțelege lumea în care trăim. Ne îndreptăm rapid către un viitor digitalizat, prin urmare, consider că este important să ne aprofundăm cunoștințele în ceea ce privește modul în care societatea actuală, în ansamblu, a căpătat contur.

Prin urmare, de când am ajuns în România în urmă cu 4 ani, mi-am propus să aflu cât mai mult posibil despre istoria și cultura țării. Astfel, unul dintre subiectele care mi-au atras atenția a fost cel legat de perioada dacică. Am citit la un moment dat un articol foarte interesant despre cum dacii se supranumeau lupi sau “cei care sunt asemenea lupilor” și cum steagul lor de război avea forma unui cap de lup. Cartea “De la Zalmoxis la Genghis Khan” a scriitorului român Mircea Eliade este o lectură pe care o recomand pe această temă.

Mitologia dacică mi-a stârnit curiozitatea, așa că, în urmă cu câțiva ani, am decis să vizitez satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara unde se află ruinele cetății Sarmizegetusa Regia, considerată a fi capitala regatului dacic pre-roman.

Construită la mijlocul secolului I î.e.n, la o altitudine de 1200 de metri, cetatea Sarmizegetusa Regia era cel mai important centru militar și politic din regatul dacic. Structura ei cuprindea cetatea cu ziduri și fortificații, incinta sacră și construcțiile civile. Aparent, inventarul arheologic inițial arată faptul că societatea dacică avea standarde de viață relativ ridicate. 

Sarmizegetusa Regia a fost un centru strategic pentru sistemul de aparare dacic în Munții Orăștiei și includea șase citadele - Sarmizegetusa, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Costeşti-Cetățuie, Căpâlna și Băniţa – toate fiind situri aparținând Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ruinele extinse și foarte bine conservate ale Sarmizegetusei creionează o imagine vie a civilizației dacice antice și, chiar dacă nu sunt român, trebuie să recunosc că întreaga zonă m-a  impresionat și aș vrea sa revad aceste locuri minunate.
 

 
 

A view of the Romanian history, at the Sarmizegetusa site

  by Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank

In my line of work, one may believe that there is not much room for interest in history and culture. Nonetheless, I believe the contrary – the financial industry was built on top of a rich cultural component of modern civilization and the interest in history comes hand in hand with the need of best understanding the world we live in. As we rapidly head towards a highly digitalized future, I consider it is important to deepen our knowledge in terms of how society as a whole came in the shape that it is today.

As such, ever since I came to Romania over 4 years ago, I took as a personal project to interact with the country’s history and culture to the best of my ability, and one of the most intriguing topics that have sparked my interest is the Dacian period. I read an interesting article at some point about how Dacians called themselves "wolves" or "the ones the same with wolves", and how their flag when marching into war was in shaped similarly to a wolf’s head. Romanian writer Mircea Eliade’s book “From Zalmoxis to Genghis Khan” is a very interesting read in this regard.

After sparking my curiosity with parts of Dacian mythology, I decided few years back to visit the ruins of Sarmizegetusa Regia, located in the Grădiștea Muncelului village, Hunedoara County, and considered to be the capital city of the pre-Roman Dacian kingdom.

Build in the mid first century BCE, on top of a 1200 m high mountain, the town of Sarmizegetusa Regia was the most important military and political center of the Dacian kingdom. It consisted of perimeter walls and fortifications, a sacred precinct, and a settlement area. Apparently, the archaeological inventory initially discovered at the site demonstrates that the Dacian society had a relatively high standard of living.

Sarmizegetusa Regia was the strategic center of the Dacian defense system in Orastie Mountains, and included six citadels – Sarmizegetusa, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Costeşti-Cetățuie, Căpâlna and Băniţa – all having been named world heritage sites by Unesco.

The extensive and well-preserved ruins of Sarmisegetusa paint a vivid picture of the ancient Dacian civilization, and despite my not being a native Romanian, I must admit that I found it very impressive and I would like to return to these beautiful places.

Cetatea Făgăraş, Cel mai impunator moment al zonei

Cetatea Făgăraş reprezintă cel mai impunător monument al zonei, a cărei construcţie a debutat la sfârşitul secolului al XIV-lea şi a continuat până la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind precedată de o fortificaţie din lemn, înconjurată de un şanţ şi val de pământ, datată în secolele XII - XIII.

În secolul al XV-lea, cetatea de piatră, cu o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastionare la colţuri şi un turn de avanpost de tip barbacană, era o fortificaţie militară care corespundea sistemului de fortificaţii occidentale, introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea. Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară.

În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale – construcţia bastioanelor, modificări stilistice şi artistice, amenajarea şanţului –, stabilesc forma actuală a cetăţii. Atunci, cetatea se prezenta ca o adevărată curte princiară, rolul de bază pe care l-a jucat fiind acela de reşedinţă pentru principii Transilvaniei şi soţiile acestora, ca şi de centru administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului.

Asaltată şi atacată de nenumărate ori, cetatea Făgăraşului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată, din 1500 şi până la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind identificate 15 asedii ale cetăţii.

După 1696, a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare (după 1867) şi române (după Marea Unire din 1918), iar între anii 1948-1960 a fost transformată în închisoare comunistă.