6 decenii de existență a Teatrului de Comedie. Elena Loreta Popa

Teatrul de Comedie a luat naștere la 5 ianuarie 1961, odată cu premiera spectacolului “Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, în regia lui Moni Ghelerter.

Aflat în clădirea mai vechiului teatru Alhambra-Excelsior, sub directoratele lui Radu Beligan, Lucian Giurchescu, Valentin Plătăreanu, Silviu Stănculescu, Vladimir Găitan, Dan Vasiliu și George Mihăiță, instituția a cunoscut ani de glorie, atât pe plan național, cât și internațional, distingându-se prin curaj, inovație și calitate.

Dialogul între scenă și sală este însăși condiția teatrului. “Pentru cine știe să-l mânuiască, teatrul este o limbă caldă și pătimașă prin care te poți înțelege deplin cu mii și mii de spectatori dornici să cunoască, să cugete și să înțeleagă realitatea. E o artă a vieții, mereu creatoare, cu rădăcina pierdută în inima oamenilor. Când în urmă cu ani mi s-a încredințat misiunea de a constitui o echipă artistică, am știut din capul locului că noul ansamblu va beneficia în primele stagiuni de atenția binevoitoare a publicului, că există toate șansele ca Teatrul de Comedie să se impună în țară și peste hotare; dar am știut tot atât de bine că toate acestea riscă, la un moment dat, să nu însemne prea mult. Căci, din păcate, la noi lumea obosește repede, iar elanul se convertește cu timpul în suficiență. Mi-a fost teamă de ziua în care ne-am putea descoperi inferiori posibilităților noastre și ne-am împăca resemnați cu această constatare, intrând «distins» în rândurile «mediocrității superioare». Că vom avea de înfruntat și această clipă sunt încredințat. Sper însă să avem avântul și puterea pentru a o depăși. Idealul nostru nu este să ne retragem după cinci sau zece ani cu un capital onorabil de elogii culese în patrie sau în străinătate, mulțumindu-ne de aici înainte cu stagiuni fără prea mari căderi și fără prea mari succese. Am oroare de echipele teatrale care debutează tumultuos și sfârșesc moderat în tăcere și regret. Aspirația noastră este să afirmăm cu inevitabile eclipse o linie de continuitate”, mărturisea Radu Beligan în cartea sa “Pretexte și subtexte”, apărută la Editura Meridiane în 1968, la șapte ani de la înființarea Teatrului de Comedie, 5 ianuarie 1961.

Sunt aproape de echipa Teatrului de Comedie de mulți ani și marea bucurie a începutului de an a fost întotdeauna sărbătoarea desfășurată în Sala Radu Beligan din Centrul Vechi. Pandemia însă nu ne-a mai lăsat să ne întâlnim, așa că spun “La mulți ani!” de la distanță. Teatrul de Comedie - 60 de ani... La cât mai mulți și mai frumoși ani, tuturor slujitorilor acestei scene!

Podcast : Nicolae al României la 145 de ani de la nașterea Reginei Maria

Asociatia "Ivan Patzaichin - Mila 23" a fost infiintata in 2010 de Ivan Patzaichin, multiplu campion olimpic, cu scopul de a sprijini o miscare de promovare a proiectelor de dezvoltare locala si a turismului ecologic.

Înregistrat la Muzeul Naţional al Literaturii Române, iulie 2018

Romanian Chamber Orchestra. Singurul proiect care reunește diaspora acasă

„Muzica a fost și va ramâne modul cel mai direct prin care noi comunicam esența sentimentelor noastre.” Cristian Măcelaru, Dirijor

Romanian Chamber Orchestra este singurul proiect care reunește diaspora acasă. Unicitatea proiectului este redată de structura ansamblului ce reunește 21 de muzicieni români care fac performanță atât în țară, cât și în unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii. Orchestra a fost creată la inițiativa violonist Alexandru Tomescu și a violistului Ladislau Cristian Andriș, directorii artistici ai ansamblului.

Anul acesta, Romanian Chamber Orchestra a devenit prima orchestră digitalizată din România: toți muzicienii au cântat integral de pe suport digital, de pe tablete. De asemenea, Romanian Chamber Orchestra este printre puținele orchestre din lume care a desfășoarat un turneu în contextul pandemiei cu COVID-19.

Romanian Chamber Orchestra a invitat publicul meloman să participe la 3 concerte cu valențe tămăduitoare susținute într-un context în care atipicul cotidian pune la încercare întreaga umanitate. Ansamblul a concertat la Timișoara în 18 august (Grădina de vară „Capitol”),  București (în curtea Ateneului Român) în 19 august și  Cluj în 23 august (Vechiul Casino din Parcul Central „Simion Bărnuțiu”).

Adițional celor 3 concerte susținute în prezența publicului, în data de 20 august Romanian Chamber Orchestra a susținut un concert inclus în seria „Moștenitorii României Muzicale”, la Sala Radio din București, unul cu porțile închise, care s-a transmis LIVE pe postul Radio România Muzical, precum și pe posturile din rețeaua European Broadcasting Union (56 de țări).

Publicul a avut parte și de o supriză: organizatorii proiectului, Asociația Tribul Artistic din Timișoara, au transmis concertul live pe pagina de Facebook a orchestrei. Orchestra s-a înclinat în fața unei săli goale, în absența aplauzelor, în fața spectactorilor care erau prezenți doar în sala de concerte digitală – un moment teribil de emoționant pentru întreaga orchestră și, desigur, pentru întreaga echipă organizatorică.

Turneul Romanian Chamber Orchestra 2020 a transpus publicul într-un univers plin de emoție: programul debutează într-o notă gravă cu lucrarea lui Franz Schubert („Fata și moartea”) care aduce în fața publicului o temă ce definește contextul actual: lupta pentru viață și constanta prezență a morții; se continuă cu o primă audiție absolută, „IOC”, compusă de Alin Constantin Chelărescu, care trezește spiritul ludic, reamintind de importanța jocului care este prezent în momente-cheie din viața noastră (botez, naștere, căsătorie). Ultimul opus propus, Serenada Op. 22 de Antonín Dvořák,  finalizează periplul emoțional în care a fost antrenat publicul cu o serenadă pentru coarde, o invitație muzicală ce încheie seara sub semnul emoțiilor exuberante: fericire, entuziasm și bucurie.  Lucrarea „IOC” a fost selectată în urma apelului pentru compoziții deschis tinerilor compozitori români, cu vârsta cuprinsă între 18-40 de ani.

Născut la Timișoara în anul 1980, Cristian Măcelaru a studiat vioara la Liceul de Muzică „Ion Vidu” și apoi vioara și dirijatul în America, la Interlochen Arts Academy din Michigan, University of Miami din Florida și la Rice University din Houston. Cariera de dirijor și-a început-o alături de Orchestra din Philadelphia, ansamblu pe care l-a dirijat începând cu anul 2010 de peste 100 de ori. În prezent, Cristian Măcelaru este recunoscut pe plan mondial drept unul dintre cei mai importanți dirijori ai generației sale, fiind dirijorul principal al Orchestrei Radio din Köln și, începând cu 2021, directorul artistic al Orchestrei Naționale a Franței, câștigător al Premiului Grammy (2020).

Filmul documentar „Romanian Chamber Orchestra – Muzica mai aproape de tine”, o producție ce se desfășoară sub semnul emoției și al bucuriei de a fi împreună pe aceeași scenă, a fost lansat în luna aprilie pagina de Facebook a orchestrei. Documentarul, realizat de regizorul Alexandru Condurache și producătoarea de filme Diana Iabrașu, prezintă poveștile muzicienilor care fac parte din această orchestră și urmărește parcursul ansamblului Romanian Chamber Orchestra, începând cu primele repetiții desfășurate la Timișoara, în Sala Barocă a Muzeului de Artă, cursurile de măiestrie interpretativă dedicate tinerilor muzicieni români care sunt incluse în programul educațional al proiectului, și încheind cu concertul de la București (Sala Radio) care a însemnat și finalizarea primei ediții a proiectului.

Crearea pergamentului in cadrul Laboratorului de Cercetari Avansate pentru Patrimoniul Cultural

Crearea pergamentului in cadrul Laboratorului de Cercetari Avansate pentru Patrimoniul Cultural - ARCH Lab, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile si Pielarie ‘Din 2012 mergem împreună pe un drum nemers încă în România. S-au născut astfel primul atelier în care se fabrică pergament și primul laborator mobil, ARCH Lab, pentru analiza si diagnosticul in situ al manuscriselor și cărților vechi, la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, Sucursala Institutul de Cercetare Pielărie – Incălţăminte.

Manuscrise faimoase, documente ale personalitătilor care au marcat istoria omenirii, codexuri miniate ce depun mărturie despre despre epoci indepărtate sunt pentru noi “poveşti” scrise, re-scrise sau nescrise, dar fiecare de neșters, în așteptarea „luminii“ potrivite pentru a le face să renască, cu tainele şi invăţăturile lor.’

Dr. Elena Badea si Dr. Lucretia Miu, Senior Researchers