Sportivii cu dizabilități intelectuale se întorc cu medalii de la Jocurile Mondiale Special Olympics. Dar victoriile mai mari sunt în afara podiumului.

Când și-a amintit, într-un film de prezentare a sportivilor care urmau să plece la Jocurile Mondiale Special Olympics de la Abu Dhabi, de ediția din 2011, gimnastul Ionuț Păunescu a oftat cu amărăciune și și-a frământat mâinile. "M-am dezechilibrat un pic la sol și am pierdut aurul”, a spus despre ediția din 2011 a celui mai important eveniment sportiv pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, care a avut loc în Grecia.

Câteva săptămâni mai târziu, pe 16 martie, la Abu Dhabi, Ionuț își frământa din nou mâinile, de data asta de emoție. Era în fața podiumului și aștepta să-i fie strigat numele și să urce pe prima treaptă. Și-a fluturat pumnii strânși, și-a dus mâna la gură, a salutat spectatorii care aplaudau, a tras aer în piept. Când crainica sălii a spus „Romania!” și antrenorii i-au strigat „Bravo, Ionuuuț!”, gimnastul a urcat pe podium, a dat mâna cu sportivii de pe locurile 2 și 3 și le-au ridicat, împreună, în aer.

Ionuț are 27 de ani, face gimnastică din școală, de unde își amintește că era un copil neastâmpărat, și e unul din cei 34 de sportivi Special Olympics care au reprezentat România în perioada 14 – 21 martie la cel mai important eveniment sportiv pentru persoanele cu dizabilități intelectuale din lume, Jocurile Mondiale de la Abu Dhabi.

Însoțiți de antrenorii lor, majoritatea voluntari, și de însoțitori care să suplinească lipsa părinților de care depind în viața de zi cu zi, au plecat spre Abu Dhabi dorindu-și ce-și dorește orice sportiv: să câștige locul 1 și să trăiască emoțiile dinainte de a urca pe podium și bucuria de a auzi aplauzele spectatorilor; să fie luptătoare, ca Simona Halep, și să-și îndeplinească visul de-a ajunge sus, ca Dan Grecu sau Nadia Comăneci; să câștige medalii pentru România.

Dar, dacă nu pot câștiga, au vrut să fie bravi în încercarea lor, pentru că asta e deviza sportivilor Special Olympics, o organizație internațională pornită acum 50 de ani și a cărei miză nu e performanța, spune Oana Grecea, coordonator comunicare al Special Olympics România, ci să le ofere sportivilor încredere și să le arate că efortul lor merită răsplătit. De asta, competiția oferă medalii de participare și celor de pe locurile 4-8.

Cei mai mulți sportivi Special Olympics suferă de sindromul Down, ceea ce înseamnă că se dezvoltă comportamental mai lent decât alți copii – au deficit de atenție, comportament impulsiv, învățare lentă și întârziere în vorbire –, iar efortul lor de a face sport este mai mare. Prind mai greu mișcările și indicațiile antrenorilor și înțeleg mai greu ideea de competiție. "E și ăsta un efort de înțelegere, de ce e important locul 1 sau podiumul”, spune Grecea. "Competiția i-a învățat: muncește mai mult ca să ajungi pe locul ăla, mai sus un pic.”

Dezvoltarea fizică e și ea mai lentă la copiii cu Down, care au musculatura slab tonifiată, tendință de îngrășare și învață mai greu să se sucească de pe o parte pe alta, să stea, să se așeze și să meargă. Sportul îi ajută în primul rând să fie sănătoși, în condițiile în care problemele de sănătate asociate (probleme hormonale și glandulare, pierdere a auzului și a văzului, precum și probleme cardiace) se pot agrava. Antrenamentele le oferă o structură, îi învață să țină regim, să nu bea sucuri, să fie atenți la ce mănâncă. Pe Mădălina Marin, o sportivă de 29 de ani care a câștigat la Abu Dhabi cinci medalii la gimnastică, au ajutat-o să slăbească 10 kilograme. „Când era mică, fura mâncarea, găseam sub pat hârtii, ciocolată, bomboane. Ei sunt gurmanzi, dar acum a înțeles și a ținut un regim sănătos, fără dulciuri, fără sucuri, doar la petreceri are voie suc”, spune mama ei, Cristiana.

Mădălina a descoperit sportul și Special Olympics în 2004, la o competiție din Băilești, într-un moment în care mama ei încerca să accepte că fiica nu va putea să aibă independența pe care și-o dorea pentru ea. „Voiam, ca orice mamă, ca copilul meu să se descurce în viață, să știe să citească și să scrie. Dar în clasa a VII-a, doamna care făcea cu ea în plus, pe lângă școală, mi-a spus că există o barieră de care nu poate să treacă și trebuie să-i descopăr o altă abilitate. Șocul a fost foarte mare, ce abilitate să-i găsesc? Dacă ea nu poate să scrie, să citească, ce poate ea să facă?”.

Când Mădălina a început să facă sport – înot, dans, gimnastică, baschet – și să meargă la competiții Special Olympics fără ea, Cristiana a înțeles că și sportul poate fi locul Mădălinei. „Nu mi-a mai păsat că nu știe să citească, când am văzut că se descurcă singură. În 2015, a participat la Mondialele de la Los Angeles, a fost prima oară când a mers fără mine, când cei de la Special Olympics m-au convins s-o las singură.”

Pentru Jocurile de la Abu Dhabi, s-a antrenat zilnic, din septembrie până în martie, câte două ore, chiar și trei. „Fără Special Olympics, Mădălina n-ar fi fost ce este acum. E răbdătoare, înțelegătoare, generoasă, iubitoare, perseverentă, încrezătoare în forțele ei.”

Sportul le oferă încredere, spune și Oana Grecea, chiar dacă gradul de independență câștigat e mic, pentru că la antrenamente trebuie însoțiți mereu de părinți. "Avem grijă de ei, e o delegație mai mare de adulți, dar sunt bucuroși, se simt siguri pe ei, că pleacă fără mama, fără tata.” Tot din sport câștigă o rutină și o disciplină: "Părinții se înțeleg altfel cu ei. Ei văd la sport un comportament, un ritual pe care îl respectă, învață să nu se mai grăbească, să nu se agite, să nu vorbească peste alții. În rest, le e mai greu să înțeleagă reguli, să le învețe.” Sportul înseamnă și un prilej de a ieși din casă, de a-și descoperi abilități, de a avea un scop, mai ales că cei mai mulți au peste 18 ani, nu mai sunt la școală. "Nu au unde ieși din casă, sportul e singura lor socializare, de aia sunt foarte încântați. E motivația lor de zi de zi, asta își doresc, să meargă la competiții, la antrenament, sunt mame care aleargă la dansuri, la înot, la role. Nu au altă activitate în rest.”

Chiar dacă scopul nu e performanța, chiar dacă nivelul lor e departe de cel al sportivilor sănătoși, chiar dacă la plecarea spre Abu Dhabi, Cristiana i-a spus Mădălinei că "nu numai locul 1 contează, e important să participi”, toți au fost emoționați, ca Ionuț, când au urcat pe podium. Iar vineri, când vor reveni pe aeroportul Otopeni, la ora 13:35, și-și vor revedea părinții cu care nu s-au auzit nici la telefon timp de două săptămâni, le vor arăta cele 56 de medalii de aur, bronz și argint, din cele 79 cucerite în total.

Cei 34 de sportivi au concurat la opt sporturi: atletism (patru sportivi din Baia Mare), bocce (doi sportivi și doi parteneri din Târgoviște), gimnastică artistică (opt sportivi din București), înot (patru sportivi din Arad, Odorheiul Secuiesc, Baia Mare și Ploiești), judo (cinci sportivi din București), patinaj role (doi sportivi din București), tenis de câmp (doi sportivi și doi parteneri din București), tenis de masă (doi sportivi și doi parteneri din Bacău).

Peste 7.500 de sportivi din peste 190 de țări, la 24 de discipline sportive, individuale și de echipă, au participat la ediția din Abu Dhabi, unde ceremonia de deschidere a fost urmărită live de 40.000 de spectatori, într-o arenă sold-out. A fost prima oară când în delegația Arabiei Saudite au participat și sportive.

Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics, organizate după modelul Jocurilor Olimpice, la fiecare patru ani, sunt cel mai mare eveniment sportiv pentru sportivi cu dizabilități intelectuale din 2019. La ediția precedentă, în 2015, la Los Angeles, sportivii români au câștigat 21 de medalii la şapte discipline sportive.

Sursa: lead.ro

Pamela Roussos Raţiu. Raţiu Family Charitable Foundation

Pamela Rațiu este directorul executiv pentru România al Rațiu Family Charitable Foundation, organizație neguvernamentală înregistrată în Marea Britanie. Pamela are 30 de ani de experiență în management internațional, atât în sectorul public cât și în cel privat, fiind un susținător al dezvoltării organizațiilor non-profit în Transilvania.

Pamela Roussos Rațiu s-a născut în Los Angeles California în 1948, ca fiică a Suzzanei Parkeson și a lui George Abinet. Are origini irlandeze, belgiene, germane și chineze, mama sa lucra în domeniul managementului ospitalității, iar tatăl său era un fermier din Texas.

Industria modei a adus-o la Londra, unde a devenit unul dintre manechinele casei Hardy Aimies, lucrând în același timp pentru numeroși designeri britanici și europeni. În 1983 l-a cunoscut pe Demis Roussos cu care s-a căsătorit. Au fost împreună timp de 10 ani și au rămas prieteni buni până la moartea acestuia în 2014.

Pamela s-a alăturat Centrului Rațiu pentru Democrație în 2004, ulterior căsătoriei sale cu Indrei Rațiu, fiul cel mare al lui Ion Rațiu și Elisabeth Pilkington Rațiu. A inițiat numeroase programe ale CRD; o parte dintre acestea sunt continuate până în prezent, în special datorită contribuției pe care o au în comunitatea locală. Pamela a susținut activ parteneriatul cu think-tank-ul american Woodrow Wilson International Center for Scholars alături de care fundațiile Rațiu oferă Premiul Ion Rațiu pentru Democrație, activiștilor care luptă pentru cauza democrației în lume.

Pamela este fondatoarea Transilvania Fest, festival de cultură și mâncare care vine în sprijinul dezvoltării comunitare în Transilvania, prin turism şi comerţ. Festivalul susține meșteșugarii și productorii locali și pune într-un cadru contemporan tradițiile și folclorul local. În calitate de susținător activ al patrimoniului local, Pamela Rațiu lucrează cu administrațiile locale din regiune pentru a se asigura că producătorii și meșteșugarii primesc ajutorul și recunoașterea binemeritate. De asemenea, lucrează cu tinerii creativi pentru a crea o punte între publicul tânar și meșterii tradiționali.

Ca director executiv al Rațiu Family Charitable Foundation în Romania, Pamela a dezvoltat și implementat modele inovative de sustenabilitate pentru CRD. A încurajat educația în domeniul ospitalității pentru tinerii din Turda, propunându-le sesiuni de specializare și apoi angajare în proiectele de sustenabilitate ale CRD: cafeneaua culturală La Papion și Casa Rațiu. Cele două inițiative localizate în casa istorică a familiei oferă o bucătărie transilvăneană reinterpretată, design contemporan, evenimente culturale și atmosferă relaxată, precum și o gradină în stil britanic.

Este laureata premiului Femeia Anului a Revistei Avantaje în 2007, fiind medaliată în 2011 de Majestatea Sa Regele Mihai I al României pentru loialitatea și munca sa în România. Este membru al Consiliului Director al Centrului Rațiu pentru Democrație, președinte al Consiliului Director al Rațiu Foundation USA, visiting Fellow al Oxford Brookes și Oxford Cultural Collective.

Situată în centrul istoric al orașului Turda, Casa Rațiu este o reședință istorică de familie, casa uneia dintre cele mai cunoscute familii din regiune. Este un serviciu de tip bed and breakfast, conceput pentru un public rafinat ca o inițiativă de sustenabilitate, pentru CRD. Camerele poartă numele membrilor familiei, fiecare cu propria poveste, care se vede și în designul individual, completat de numeroase fotografii și documente de familie.

Istoria locului începe cu o poveste de dragoste: Augustin Rațiu a dorit să-i ofere tatălui său Nicolae, preot în Petreștii de Jos, casa din Turda unde acesta s-a îndrăgostit de mama sa, Ludovica. Pentru a marca acest moment un al doilea spațiu de cazare - Moara Gaia - va fi deschis în vechea rezidență a acesteia.

Proiectul Ştiinţă & Tehnică. 135 de ani.

Proiectul Ştiinţă & Tehnică are o tradiţie de 135 de ani, începută odată cu publicarea de către Luigi Cazzavillan a Ziarului călătoriilor şi al întâmplărilor de pe mare şi uscat - prima publicație românească de popularizare a științelor (iunie, 1884).  

Gazeta conținea articole, comentarii științifice, biografii și rețete practice, fiind considerată  „cea mai veche și mai apreciată revistă scrisă pe înțelesul tuturor pentru răspîndirea științei și cunoașterea lumii prin călătorii”.  

În 1954 prin contopirea revistelor Ştiinţă şi Tehnică pentru Tineret şi Ştiinţă şi Cultură se naşte cel mai cunoscut şi apreciat brand al presei ştiinţifice din România, Ştiinţă și Tehnică, care va avea o apariţie neîntreruptă până în anul 2008.  

Din 1977 până în prezent la revista a lucrat profesorul Alexandru Mironov – unul dintre cei mai cunoscuți  animatori al științei. Începând cu 4 aprilie 2011, Fundația Dinu Patriciu împreună cu Adevărul Holding relansează pe print și în online Știință & Tehnică.   

În cele peste 600 de numere de revistă și în cele câteva mii de articolele, cititorii au regăsit în paginile revistei noutăți despre spațiul cosmic, dar și despre cel interior, al corpului omenesc; despre viitor, dar și despre istorie. Cu fiecare știre, un grăunte de adevăr a fost sădit în mințile cititorilor.  

Pentru mulți dintre cititorii S&T, revista a fost mașina ce a fabricat visul de a deveni cercetător, inginer, chimist, programator. Pentru mulți, a fost posibilitatea de a proiecta Viitorul.

Din ianuarie 2015, revista Știință&Tehnică este editată de Science&Technology Press, companie de publishing specializată în mass media și evenimente de popular science și îi numără în continuare printre senior editori pe Alexandru Mironov, Cristian Român și Andrei Dorobanțu.

 

Muzeul Național al Literaturii Române. Un autentic tezaur literar.

photo © Muzeul Naţional al Literaturii Române

Muzeul Național al Literaturii Române adăpostește un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărți, obiecte personale, obiecte de artă, fotografii, înregistrări audio-video care redau într-o imagine metaforică profunzimea și complexitatea întregii arte a cuvântului în literatura română.

În prezent, Muzeul Național al Literaturii Române deține peste 300.000 de piese, organizate în aproximativ 300 de colecții, cuprinzând manuscrise ale celor mai mulți scriitori importanți, precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Ion Vinea și mulți alții.

Clădirea din str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în saloanele căreia Muzeul Național al Literaturii Române expune o parte din colecții, a aparținut generalului de divizie Leon Mavrocordat. Pe harta Bucureștiului din 1899 este reprezentat grafic un imobil, dar amprenta e un pic diferită de casa actuală. Intrarea, de pildă, se făcea pe latura sudică a casei. În Anuarul Bucurescilor editat de Carol Göble în 1904, generalul, pe atunci colonel, nu figurează ca locatar la nr. 8 din strada Umbrei, cum se numea atunci strada Nicolae Crețulescu. În schimb, în Anuarul din 1906 îl regăsim la această adresă.

Editura Muzeului Literaturii Române a fost înfiinţată cu scopul de a împărtăşi cititorilor rezultatele muncii cercetătorilor care studiau manuscrisele aflate în patrimoniul Muzeului Naţional al Literaturii Române, în 1994.

Pe lângă expoziția de bază și patrimoniul deținut în arhivele și depozitele sale, Muzeul Național al Literaturii Române are în custodie patru case memoriale și o expoziție, organizate într-o rețea proprie- Casa memorială “Tudor Arghezi – Mărțișor”, Casa memorială “George și Agatha Bacovia”, Casa memorială “Ion Minulescu și Claudia Millian”, Casa memorială “Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”.