ROM, Mândru sa fie ROMânesc

A început ca o ciocolată produsă în Fabrica de produse zaharoase Bucureşti și a devenit o părticică din istoria românilor.

Baton de ciocolată născut în comunism, ROM a devenit martor dulce al tuturor schimbărilor din ultimii 54 de ani.

A așteptat răbdător să te îndulcească, pe vremea când trebuia să stai la coadă ore în șir, doar pentru a-ţi face o mică bucurie.

Te-așteaptă răbdător și acum, să îl alegi de data aceasta, din sutele de alternative existente pe piață. Dar a rămas la fel: acelaşi gust inconfundabil care îţi trezeşte amintiri de fiecare dată când îl savurezi.

A fost lângă tine când căutai șoptit pe hartă un loc în care să-ți trăiești povestea liber. Este aici și acum, lângă copiii tăi, care n-au fost nici pionieri, nici şoimi al patriei, dar care au extras patriotismul din valori autentice, vechi și noi, care i-au inspirat.

A câștigat lupta cu timpul și și-a păstrat identitatea. Și te provoacă şi pe tine să faci acelaşi lucru. Să fii mândru că eşti român, oriunde te-ai afla.

Pentru că un strop de ironie și mult haz sunt cele mai puternice arme împotriva uitării. ROM le-a folosit și a devenit vocea relevantă a patriotismului: a unit românii de pretutindeni, amintindu-le că avem cu toţii aceeaşi istorie. Același trecut. Și un viitor plin de posibilități și amintiri nescrise încă.

De Centenar, ROM ramane doar tricolor, mandru sa poarte cu sine doar steagul tarii si nimic altceva.

ROM, Mândru sa fie ROMânesc

A început ca o ciocolată produsă în Fabrica de produse zaharoase Bucureşti și a devenit o părticică din istoria românilor. Baton de ciocolată născut în comunism, ROM a devenit martor dulce al tuturor schimbărilor din ultimii 54 de ani.

A așteptat răbdător să te îndulcească, pe vremea când trebuia să stai la coadă ore în șir, doar pentru a-ţi face o mică bucurie. Te-așteaptă răbdător și acum, să îl alegi de data aceasta, din sutele de alternative existente pe piață. Dar a rămas la fel: acelaşi gust inconfundabil care îţi trezeşte amintiri de fiecare dată când îl savurezi.

A fost lângă tine când căutai șoptit pe hartă un loc în care să-ți trăiești povestea liber. Este aici și acum, lângă copiii tăi, care n-au fost nici pionieri, nici şoimi al patriei, dar care au extras patriotismul din valori autentice, vechi și noi, care i-au inspirat.

A câștigat lupta cu timpul și și-a păstrat identitatea. Și te provoacă şi pe tine să faci acelaşi lucru. Să fii mândru că eşti român, oriunde te-ai afla. Pentru că un strop de ironie și mult haz sunt cele mai puternice arme împotriva uitării. ROM le-a folosit și a devenit vocea relevantă a patriotismului: a unit românii de pretutindeni, amintindu-le că avem cu toţii aceeaşi istorie. Același trecut. Și un viitor plin de posibilități și amintiri nescrise încă.

De Centenar, ROM ramâne doar tricolor, mândru să poarte cu sine doar steagul ţării, şi nimic altceva.

ROM, Mândru sa fie ROMânesc

A început ca o ciocolată produsă în Fabrica de produse zaharoase Bucureşti și a devenit o părticică din istoria românilor. Baton de ciocolată născut în comunism, ROM a devenit martor dulce al tuturor schimbărilor din ultimii 54 de ani.

A așteptat răbdător să te îndulcească, pe vremea când trebuia să stai la coadă ore în șir, doar pentru a-ţi face o mică bucurie. Te-așteaptă răbdător și acum, să îl alegi de data aceasta, din sutele de alternative existente pe piață. Dar a rămas la fel: acelaşi gust inconfundabil care îţi trezeşte amintiri de fiecare dată când îl savurezi.

A fost lângă tine când căutai șoptit pe hartă un loc în care să-ți trăiești povestea liber. Este aici și acum, lângă copiii tăi, care n-au fost nici pionieri, nici şoimi al patriei, dar care au extras patriotismul din valori autentice, vechi și noi, care i-au inspirat.

A câștigat lupta cu timpul și și-a păstrat identitatea. Și te provoacă şi pe tine să faci acelaşi lucru. Să fii mândru că eşti român, oriunde te-ai afla. Pentru că un strop de ironie și mult haz sunt cele mai puternice arme împotriva uitării. ROM le-a folosit și a devenit vocea relevantă a patriotismului: a unit românii de pretutindeni, amintindu-le că avem cu toţii aceeaşi istorie. Același trecut. Și un viitor plin de posibilități și amintiri nescrise încă.

De Centenar, ROM ramâne doar tricolor, mândru să poarte cu sine doar steagul ţării, şi nimic altceva.

Ecouri peste veacuri, Mânăstirea Dragomirna

Fondată la început de secol XVII (1602-1609) de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca şi de familia Stroicilor şi terminată de către primul domn martir, Miron Barnovschi (1626-1629), Mânăstirea Dragomirna se desprinde ca o constructie unică între toate celelalte monumente moldovenesti medievale.

Ceea ce creează o impresie de neuitat este grandoarea sugerată mai ales de arhitectura bisericii mari a mănăstirii. Arhitectura somptuoasă se armonizează perfect cu pictura interioară. Frescele puternic colorate și iscusit armonizate sugerează impresia de celest și aerian, ilustrând măiestria zugravilor Moldovei de nord. 

Pe lângă importanța pe care i-o conferă stilul arhitectonic și valoarea picturii, Mânăstirea Dragomirna s-a impus și ca puternic focar de cultură românească atât prin valoarea cărţilor copiate aici, cât mai ales prin miniaturile deosebite care însoţesc textele acestora.

În Moldova, manuscrisele împodobite cu miniaturi apar în prima jumătate a secolului XV. Centrele de activitate miniaturistică din Moldova au fost Neamț, Putna, Rădăuți, Dobrovăț, Sucevița și Dragomirna. La Dragomirna miniaturiştii şi caligrafii, nu erau simpli meşteri, ci adevăraţi artişti şi cărturari, începând cu însuşi mitropolitul Crimca, inițiatorul acestei activități aici.

Personalitatea cărturarului Anastasie Crimca a dominat două decenii de cultură medievală românească. Teolog erudit și diplomat, om devotat binelui public și păzirii Ortodoxiei, ctitor de locașuri sfinte, mitropolitul s-a dovedit a fi și un talentat ilustrator de carte, iar inițiativa sa de a întemeia la început de secol XVII “Școala de miniatură de la Dragomirna”, marchează începerea unei noi etape în arta miniaturisticii românești. Noua viziune artistică introdusă de mitropolit este caracterizată mai ales prin gama cromatică bogată, abundența decorațiunilor precum și o tematică mult lărgită în multele miniaturi care împodobesc manuscrisele scrise pe pergament.

Atelierul caligrafie și pictură al mănăstirii Dragomirna, care poarta tocmai numele ctitorului mănăstirii,  mitropolitul Anastasie Crimca, a fost înființat în anul 2008. Aici lucrează opt maici care încearcă să împletească ascultarea cu rugăciunea și cu împlinirea rigorilor erminiei picturii bizantine dar și să ducă mai departe tradiția Școlii de Miniatură inițiată chiar de mitropolitul ctitor.

În dorința de a readuce în vizor truda și talentul caligrafului și miniaturistului Anastasie Crimca, maicile din atelierul de pictură al Mânăstirii Dragomirna au început această osteneală de reproducere a scenelor, textelor și ornamentelor din manuscrisele originale, din secolul XVII, lucrate de mitropolitul însuși.

Maicile au realizat reproduceri de pagini ilustrate din cărți precum “Tetraevanghelul” de la 1609, “Liturghierul” de la 1610 sau “Psaltirea” de la 1616, valoroase obiecte de patrimoniu. Manuscrisele originale sunt scrise pe pergament , în limba slavonă cu tuș negru și roșu și accente în aur, fiind legate în coperți de lemn ferecate în piele sau în argint aurit. Reproducerile sunt realizate pe hârtie dar și pe pergament, folosindu-se pigmenți naturali, foiță de aur și gumă arabică. Facsimilele au făcut subiectul a numeroare expoziții în diverse orașe din țară de-a lungul anilor.

Încercând să urmeze credința și osteneala monahilor de demult care la lumina lumânărilor de ceară au realizat opere nemuritoare, monahiile de azi aduc la lumină o părticică dintr-un loc încărcat de istorie și spiritualitate în care darul pe care Domnul l-a revărsat, lucrat cu sârguință și onestitate rodește bucuria de a sluji lui Dumnezeu, de a ne pune în mâna Lui ca purtători ai credinței. Aceasta este o modalitate de a exprima rugăciunea pentru lume.

Patrimoniul face legătura între generații și civilizații dincolo de timp și spațiu. Pentru a vorbi despre obiectele de patrimoniu trebuie să înțelegem actul de jertfelnicie al creatorilor sau al ctitorilor. Prin aceste valori de patrimoniu dovedim că aici am fost, aici am trăit și vrem ca acestea să rămână urmașilor noștri. Trebuie să ne unim, să ne silim pentru a duce mai departe aceste valori ale culturii universale.

Viscri 32, Mara și Alexu

A fost odată ca niciodată, într-un loc tare îndepărtat, un mic sat unde timpul parcă stătea pe loc, cu prinți și cetăți albe, cu țărani harnici și prietenoși, cu trei sute de vaci, cai și cu prea multe oi să stăm să le numărăm.

Construit de sași în urmă cu 900 de ani și inclus pe lista Unesco, satul din povestea noastră are o Biserică Fortificată de patrimoniu mondial și cu o comunitate frumoasă de săteni vechi și noi, de agricultori și oameni care fac turism, de oameni care păstrează arhitectura satului și spiritul locului.

Locul în care ne aflăm e Viscri și aici, chiar în inima acestui mic sat din Transilvania, este o casă albastră cu patru ferestre îndreptate spre soare și o șură albă, în care, după aproape doi ani de restaurări, doi tineri au deschis porțile primului restaurant din sat.

Cei doi, un avocat și un designer, învață cum e viața la sat și lucrează cu o echipă mică formată numai din viscreni veseli. Mara se ocupă acum de gătit și le pregătește pe cele 2 doamne din sat cu care lucrează în bucătărie, iar Alexu coordonează două mici echipe: una de meșteri constructori și una de tineri din Viscri cu care lucrează în bar și în restaurant.

Înainte de Viscri 32, Mara și Alexu au mai colaborat în trecut la “Acuarela” și Asociația Imbold, proiecte de familie la intersecția dintre cultură și ospitalitate. În 2015 au hotărât spontan să vândă tot ce aveau și să se mute la sat, unde locuiesc acum cea mai mare parte a anului.

"Ne-am dat seama rapid că mutarea la Viscri ne scoate complet din zona de confort și că restaurarea unei case săsești durează mult mai mult decât estimaserăm la început. Prima provocare a fost să găsim o echipă locală cu experiență în restaurări și materialele potrivite, apoi să găsim mobilier autentic și să învățăm să îl restaurăm și, mai ales, să reușim să ținem pasul financiar cu evoluția șantierului.

Am călătorit prin Transilvania dupa laițe, lădoaie, paturi și cufere țărănești. După doi ani, avem acum de ales dacă dormim în casa săsească construită de Johann Dootz, în apartamentul din șură sau în hamac sub un măr. În plus, am găsit oameni fenomenali în sat și ne-am construit un grup de prieteni în sat care fac viata frumoasă."

Casa albastră construită de Johann Dootz în 1912, nu avea curent, apă și canalizare și tavanul din scândură veche se prăbușea sub greutatea pământului folosit ca izolație. Au înlocuit pământul cu rocă vulcanică de la Racoș, mult mai ușoară și au refăcut o parte din grinzi și tavanul săsesc folosind aceleași modele și tehnici de tâmplărie tradiționale. Au refăcut hornul și o parte din acoperiș folosind țiglă manuală veche, au construit sobe tradiționale pictate, au tencuit cu nisip și var și au rostuit cu pământ galben. În verandă, construită în urmă cu 20 de ani, au amenajat o bucătărie cu mobilier zidit și o zonă de luat masa stând pe laițe.

Se gândeau inițial să facă o pensiune în casa veche și în șură. Discutând cu oameni din comunitatea satului, li s-a sugerat să deschidă mai degrabă un restaurant, care să ofere mâncare autentică turiștilor aflați în trecere prin Viscri.

Au început conversia șurii în spațiu de luat masa și a grajdului de bivoli în bucătărie după o serie lungă de lucrări la structură, drenaje, tâmplărie și zidărie.

Construcția era atunci un mix între șura veche construită de sași, care se prăbușise, și o structură nouă, din materiale moderne - începută în urmă cu 20 de ani de familia română-franceză de la care au achiziționat proprietatea; un amestec de grinzi vechi de stejar și brad, piatră de râu, beton și pământ și zidărie modernă, în care ploua și în care locuia un cuplu de câini ciobănești.

Deschisă în iulie 2017, șura are și o componentă socială: oferă locuri de muncă pentru câteva doamne din sat și se aprovizionează cu lapte, carne, ouă și, caș proaspăt de la săteni. Ideea centrală e să ofere o experiență gastronomică transilvăneană cu ingrediente autentice, într-o atmosferă compatibilă cu un sat de patrimoniu în care întâlnești turiști din întreaga lume.

Meniul gândit de Mara cuprinde rețete autentice sau reintepretate și este bazat pe ingrediente de sezon achiziționate direct de la producători locali. În fiecare marți, Alexu și Mara se întâlnesc cu mica lor rețea de țărani și fermieri faini pentru ingrediente naturale. Legumele sunt din Băleni, Târlungeni, Floroaia și Târgu Secuiesc Brânzeturile sunt de la o stână din Munții Ciucaș (de la o mică afacere de familie) și smântâna din satul învecinat Criț. Cârnații sunt făcuți
lângă Brașov sau sunt trimiși din Șugag de mama Marei iar pastele sunt Lașcă certificată tradițional de lângă Deva.

Sucul de măr e din Mălâncrav, de la Fundația Mihai Eminescu Trust, sucul de coacăze și soc e de lângă Viscri, iar dulcețurile și o parte din fructe de la Saschiz - Fundația Adept.

Mâncarea nu este pregătită “à la carte”, ci se alege dintr-o listă de 20 de preparate gătite zilnic și înlocuite de la lună la lună sau în funcție de sezon.

Casa albastră de la Viscri 32 are în prezent doar 2 camere, complet restaurate, care se închiriază pe tot parcursul anului. Mobilierul este autentic țărănesc, încălzirea se face cu sobe pictate, din Mediaș și, cu excepția băilor moderne și confortabile, totul te transpune în vremuri de demult.

Șura restaurant e deschisă din primăvară până în decembrie și oferă prânzuri și cine farm-to-table după rețete culese din Transilvania, păstrate ca odinioară sau reinterpretate. Meniul se schimbă de mai multe orice pe an în funcție de ingredientele de la mica rețea de furnizori țărani și fermieri. Preparatele sunt gătite încet, uneori timp de mai multe ore și în general la cuptor.