Clujana. Povestea reinventării unui brand cu o istorie de peste 100 de ani

Cu o tradiție de peste 100 de ani, povestea Clujana începe în 1911, când tânărul tăbăcar Johann  Rennan împreună cu soția sa Carolina, fiica maestrului tăbăcar Atzner Meszaroș, migrează în Transilvania și deschid un atelier de tăbăcărie la Cluj. În timp, atelierul a devenit cea mai mare fabrică din România și apoi, în anii ’80, din estul Europei, care a reușit să își păstreze măiestria, în ciuda tumultului celor două războaie mondiale și ulterior a regimului politic restrictiv.

Tehnica profesionistă de procesare a pielii, calitatea și designul atractiv au făcut ca perechile de încălțăminte Clujana să fie vândute în magazine de pe întreg cuprinsul țării și apreciate de clienți ai magazinelor de profil din țări precum Germania sau Italia și alte state din vestul Europei.

Astăzi, brandul Clujana îmbină tradiția și modernitatea printr-un design nou și creativ, prin diversificarea liniei de producție și prin atenția tradițională față de calitatea produselor lansate pe piață în fiecare sezon. În 2018, Clujana marca pătrunderea în mediul digital printr-un showroom online și o prezență activă și constantă în social media.

În 2019, produsele Clujana adresează nevoile unui segment de clienți neexplorat până acum, tinerii cu vârste între 25-40 de ani, pășește în era digitală printr-o comunicare prietenoasă, orientată spre nevoile clientului, totul întru reinventarea acestui brand cu istorie și tradiție de excepție.

Clujana este astăzi o companie puternică, apreciată de iubitorii brandurilor autohtone de calitate, reinventată într-o piață marcată de competitivitate, dar atașată de valoarea produselor locale.

MobilaDalin. Afacere de familie din 1992.

MobilaDalin, afacerea de familie ce produce mobilier tapițat și care crește din tată în fiu.

Povestea MobilaDalin începe în urmă cu aproape 30 de ani, în 1992, în Reghin.

Toma Cotoi, inginer specializat în prelucrarea lemnului, își face un mic butic în care meșterește picioare pentru canapele. Numele celor doi fii – Dan și Călin – îl inspiră, astfel că, mica lui afacere devine MobilaDalin.

În prezent, compania este producător autonom, ajungând unul dintre cei mai importanți de pe piața locală amobilierului tapițat.

IRUM Reghin. Unul dintre cei mai importanți producători de tractoare forestiere din Europa

IRUM Reghin, unul dintre cei mai importanți producători de tractoare forestiere din Europa, anunță cu mândrie, la 65 de ani de la înființare și 20 de ani de la privatizare, dezvoltarea unui nou tractor agricol românesc. Astfel, în an de Centenar, pentru a marca mai bine acest moment important din industria românească, cei de la IRUM au hotărât ca noua gamă de tractoare să poarte denumirea de TAGRO (T-tractor AG- Agricol, RO- românesc).

Primul model va avea o putere cuprinsă între 86 și 102 CP. Astfel, s-a urmărit dezvoltarea unui produs care să fie destinat fermierilor mici și medii, dar și fermierilor mari, care folosesc și acest tip de tractoare pentru diferite activități, unde nu se pretează tractoarele cu o putere mai mare. Focusul numărul unu a fost crearea unui tractor care să aibă un raport calitate preț competitiv și care să poată fi exportat cu brio oriunde în lume. Producția de serie a acestui tractor va începe în luna aprilie 2019. În momentul de față IRUM a creat o listă de așteptare, în care viitorii clienți se înscriu pentru precomenzi.

FAIN, Cu drag din Maramureş

În inima Maramureșului, am început să potrivim uleiuri și unturi vegetale, sucuri din legume și fructe, infuzii din plante medicinale sau uleiuri esențiale pentru produse de îngrijire și regenerare a pielii. Curiozitatea ne-a făcut din ce în ce mai avizi și astfel am creat rețete care îmbrățișează, mângâie și alină pielea întregii familii, de la cei mici până la cei mai înțelepți membri ai săi. Setea de frumos a fost potolită abia după ce am descoperit poțiuni magice pentru fiecare tip de piele, fie ea sensibilă ori ostenită de timp și vreme.

Fain” a devenit un brand în care imaginea este complementară unui produs de calitate, un brand în care noi am învestit suflet, pasiune şi ştiinţă. Toate ingredientele pe care le folosim sunt certificate, acest aspect este primul criteriu în funcţie de care ne alegem furnizorii. Vrem să ne asigurăm că ceea ce punem în produsele noastre este de cea mai bună calitate.

VALORILE NOASTRE

Respect

Respectul față de natură și grija pentru sănătate sunt principiile după care ne ghidăm întreaga muncă. Calitatea produselor pe care le făurim în atelierul „Fain” ocupă, de asemenea, un loc special în topul preocupărilor noastre. Un alt principiu pe care îl avem este acela al comunicării transparente şi sincere cu toţi clienţii noştri. Credem că dincolo de orice realizare a noastră, cea mai importantă este întâlnirea cu oamenii care ne preţuiesc şi respectă munca.

Ingrediente

Iubim natura şi tot ceea ce ea ne oferă cu generozitate. Prin urmare, produsele noastre beneficiază de ceea ce este veritabil în natură. Nu folosim substanțe chimice care afectează sănătatea cum ar fi: parabeni, sulfaţi, parfumuri artificiale sau orice alte ingrediente potențial toxice sau iritante. În schimb, produsele noastre au la bază uleiuri şi unturi naturale presate la rece din plante şi fructe, de înaltă calitate, certificate.

Mediul înconjurător

Ambalajele produselor „Fain” sunt în totalitate reciclabile şi vin să completeze atât calitatea naturală cât şi aspectul acestora. În acest sens, fiecare săpun din gama „Săpunul Boieresc ” este “îmbrăţişat” de o etichetă ce conţine o ilustraţie grafică şi o poezie apărută în volumul „Vers InVers” din 2013, lucrat manual într-un tiraj de 50 de exemplare. În acest fel, am dorit nu doar să propagăm frumosul în lume, ci şi să oferim o mică surpriză literară clienţilor noştri. Recipientele din sticlă albastră, folosite pentru cremele şi uleiurile de masaj/corp, oferă protecţie UV pentru a prelungi natural valabilitatea produselor. Astfel, „Fain” vine spre cei care doresc să-l descopere, ca un îndemn la natură, poezie şi artă.

Împotriva testării pe animale

Atunci când ne gândim la natura ne referim inclusiv la animalele care trăiesc alături de noi în armonie şi ne aduc bucurie. De aceea, considerăm că este o cruzime de neiertat şi condamnăm ferm testarea oricăror produse pe animale.

Românii #iubescsalatele de secole. Eisberg le reinventează în mileniul III

Istoricii ne spun că oamenii consumă frunze de salată de cel puțin cinci milenii. Prima oară, consumul de salate apare documentat în Egiptul antic, de unde se răspândește în bazinul mediteraneean, prin greci și romani, iar de la ei în întreaga Europă.

Potrivit cercetătorului în gastronomie Cosmin Dragomir, la noi, istoria documentată a salatelor are doar câteva secole. Cele mai vechi menționări apar într-un manuscris brâncovenesc - o colecție de rețete atribuită Postelnicului Cantacuzino - găsit la începutul anilor '90 în arhiva Academiei Române de către cercetătoarea Ioana Constantinescu și publicat pentru prima dată în 1997 la editura Fundației Culturale Române (actualul ICR) sub titlul: “O lume într-o carte de bucate, manuscris din Epoca Brâncovenească”.

Din rețetele de acum trei secole devine clar că salatele erau, la mesele boierești și domnești, la temă cu gastronomia occidentală și pline de ingrediente suprinzătoare: andive, sparanghel, rădăcină de cicoare, capere, sfeclă roșie, rodie, stafide, morcovi etc. Cu adevărat important este faptul că salatele constituiau deja, un fel aparte de mâncare și nu doar „o garnitură” de însoțire a altor preparate. A se remarca și sezonalitatea evidențiată încă titlul capitolului: „Învățături de a face multe feliuri de sălături, după vremi”.

Și în acele vremuri, asezonarea și dressingul sunt cele care, adăugate, transformă o mână de verdețuri într-o salată. Musai ca dressingul să conțină o parte acidă: oțet, zeamă de lămâie etc. Iar dacă la 1700 tehnica era deja folosită, în primele noastre cărți de bucate tipărite în țările Românești lucrurile nu aveau cum să fie altfel.

Prin urmare, autorii de cărți de bucate – Kogălniceanu și Negruzzi (1841) și postelnicul Malochi Drăghici (1846) în Moldova, Maria Maurer (1847) și Crist Ioninn (1865) în Valahia - ca să-i cităm doar pe cei mai timpurii - menționează pe foarte scurt, ca fiind de la sine înțeles, tehnica prin lapidarul: „ca la orice salată”. Tot de aici conchidem că salatele erau un preparat atât de rutinat, de uzual, încât nu necesita texte explicative.

Nu avem cum să nu-l amintim aici și pe cel mai important gastronom român de după '89. În salatele fără legume din monumentala sa carte „Bucate, vinuri, obiceiuri românești”, Radu Anton Roman ne prezintă întâlnim salata ardelenească și cea de păpădie, care au în comun boiaua folosită la asezonare - semn clar că acestea culese din sate de la nord de Carpați.

Undeva pe drum, însă, probabil în timpul regimului comunist, relația românului cu salata s-a modificat. Poate în graba industrializării, poate pe fondul penuriilor, salata și-a schimbat forma și menirea. 1989 ne-a prins numind salată fie aperitivele tradiționale de sărbători, ca salada de boeuf, ori pe cele sezoniere (de vinete, de ardei copți). Iar salata cu frunze proaspete a fost „marginalizată” ca aperitiv de primăvară (la apariția lăptucii pe piață), ori ca garnitură secundară la felul principal. Iar aceasta din urmă, de obicei făcută cu varză și/sau legume de sezon.

După 1989 – mai precis, de prin 1995 - Eisberg a pornit într-o curajoasă misiune de a reda salatei statutul pe care-l merită pe masa românilor. Prin tot ce facem, încurajăm românii nu doar să considere salata un fel distinct de mâncare, gustos, versatil și ofertant – ci și să-și schimbe obiceiurile dietare nesănătoase și să aibă mai multă grijă de propria sănătate, incluzând mai multe salate în masa lui zilnică.