D. I. Suchianu de Irina Margareta Nistor

photo © cinemagia.ro 

Maestrul D.I. Suchianu, Dom' Profesor sau Domnul Cinema, s-a născut predestinat la 2 septembrie 1895, în același an cu cea de-a șaptea artă şi a plecat în Lumea Umbrelor, la 18 aprilie 1985, la aproape 90 de ani, în Săptămâna Luminată, când sunt deschise Porțile Raiului, probabil tot unul cinematografic… 

Traducător și poliglot, amesteca ingenios cuvintele noastre cu cele din franceză, engleză, germană, italiană, rusă ori spaniolă, asemenea unui pachet de cărți de joc, convins fiind că interlocutorul său îl va pricepe. N-o făcea din snobism, ci pentru că voia să-și înțelepțească ascultătorul, să-l molipsească de acea arheologie a descoperirilor de pe marele ecran . 

Francezii emit un brevet prin intermediul Ministerului Regal al Afacerilor Străine, conform căruia Majestatea Sa Regele a binevoit a autoriza pe Domnul D.I. Suchianu, directorul Cinematografiei din Ministerul Propagandei Naționale de a purta însemnele Ordinului Legiunea de Onoare, în grad de ofițer, pentru care s-a eliberat actul cu sigiliul Cancelariei Ordinelor, dat în București la 9 mai 1940. 

În 1927 își luase doctoratul în Drept și Științe Sociale la Paris cu originala teză, publicată și în românește „Încercări de capitalism în Grecia Antică”. În 1934 publica „Amica mea, Europa”, cu texte surprinzător de clarvăzătoare, în care pomenea că ar trebui să ne ferim de o standardizare a vieții intelectuale și culturale, pentru că ne-ar vătăma  spiritul. 

Cel care ne-a dăruit „Curs de cinematograf”, dar și „Cinematograful, acest necunoscut” ar fi fost mândru de strălucita carieră a cineaștilor postdecembriști, pe care i-ar fi analizat cu entuziasm și unică pricepere.